luni, 18 martie 2013

Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. O perspectiva psihologica


Atitudinea populatiei fata de integrare . Integrarea in UE din perspectiva psihologica . Temerile si angoasele integrarii . Impactul psihologic al integrarii. Urmari si efecte in plan psihologic. In loc de concluzii


Atitudinea populatiei fata de integrare

Problema atitudinii populatiei trebuie discutata dincolo de orgoliile politice sau ideologice predominante in spatiul social intr-un moment sau altul. La fel ca si in cazul aderarii tarii noastre la NATO, poate exista o discrepanta intre ceea ce se presupune ca doreste populatia si atitudinea efectiva a populatiei si, aproape ca intotdeauna, intre estimarile comportamentului populatiei prin metodele clasice ale sociologiei ( sondajele de opinie ) si elementul de incertitudine atat de caracteristic in spatiul nostru social. In cazul de fata, este evident ca un procent semnificativ din populatie doreste integrarea motivul fiind nu atat admiratia fata de valorile europene cat exasperarea unei societati care de 15 ani constientizeaza din ce in ce mai acut ca dupa ce la inceput i s-a furat startul acum a ajuns in situatia absurda de a pierde tren dupa tren . Pe de alta parte, exista si de aceasta data un procent din populatie care are un sentiment ambivalent fata de integrare deoarece de multe ori nu are suficienta informatie relevanta in aceasta problema, in alte cazuri o ignora sau are chiar interese divergente in raport cu integrarea.



Integrarea in UE in termenii domeniului psihologic 

Pentru cetateanul est-european procesul integrarii inseamna desprinderea dintr-o societate bazata pe control social si pe excludere in care ”totii sunt egali dar unii sunt mai egali decat altii” si intrarea intr-o societate bazata pe cunoastere, combaterea excluderii si centrata pe noi competente de baza ( WG B).
La randul lor, competentele de baza cuprind competente cheie (DeSeCo) care vor fi explicate pe scurt mai jos. Daca in societatea traditionala de tip est-european cetateanul era considerat un reprezentant al “fortei de munca”, care trebuia sa dispuna de un minimum de abilitati (citit, vorbit, scris si folosirea matematicii cat era necesar la locul de munca ) deci un executant docil (in realitate fara drepturi ) a carui viata era controlata si planificata aproape complet de catre stat, in societatea europeana actuala situatia este complet diferita. Cetateanul european este privit ca o fiinta autonoma care are drepturi si isi poate planifica singur viata deoarece dispune de noi competente (pachete de cunostinte, aptitudini si atitudini transferabile, multifunctionale ) care permit implinirea si dezvoltarea personala , incluziunea sociala si angajarea. Diferenta esentiala fata de trecut poate fi exemplificata prin cele trei dimensiuni ale competentelor cheie DeSeCo amintite mai sus :

a) nivelul autonom-individual ( dezvoltarea abilitatii individuale de aparare si sustinere a drepturilor, intereselor, responsabilitatilor, limitelor si nevoilor; abilitatea de a alcatui si conduce proiecte de viata si proiecte personale; abilitatea de a actiona in cadrul unui context / cadru mare )
b) folosirea interactiva a instrumentelor ( limbaj, simboluri, texte, cunostinte, informatii, noi tehnologii, etc.) si, in sfarsit,
c) evolutia in grupuri sociale heterogene (abilitatea de a relata altora, de a coopera, de a conduce si de a rezolva conflicte).

Simplificand lucrurile, un cetatean european va trebui sa cunosca cel putin o limba straina, sa lucreze cu calculatorul, sa aiba competente interpersonale si civice , sa accepte diferentele intre el si altii, sa participe activ la viata sociala, etc. Din acest punct de vedere integrarea in UEva dinamita din start orice tentativa si a oricarui stat de a-si transforma proprii cetatenii intr-o masa de manevra amorfa.



Temerile si angoasele integrarii


La nivelul simtului comun dar si din perspectiva opiniilor exprimate in presa ultimilor ani, cea mai importanta temere a romanilor legata de integrare este frica de cresterea preturilor cu cele doua componente ale ei respectiv sentimentul lipsei de pregatire/competenta la nivel individual si la nivel social . Prima componenta este legata de pseudo-convingerea ca integrarea in economia europeana inseamna un fel de golire a buzunarului propriu. A doua este legata de o prezumata incapacitate a statului roman de a face fata cerintelor europene ceea ce va conduce inevitabil la acelasi efect deoarece conform unei logici indelung exersate pe pielea cetateanului timp de peste 50 de ani “statul nu pierde niciodata” si ca atare isi va recupera deficitul tot din buzunarul lui. Aceste temeri afisate sub vesnica noastra deviza :

  • Nu suntem pregatiti “ , se traduc mai exact prin:
  • Nu suntem in stare“, si la limita prin:
  • Nu vom fi in stare niciodata” .

In realitate, temerile romanilor sunt ca intotdeauna cele de tip traditional (in comunism) unde nimic nu se facea fara aprobarea si control “de sus” :

  • teama de viitor, teama de schimbare (nou),
  • teama de a lua decizii,
  • teama de a avea responsabilitati,
  • teama de esec,
  • teama de confruntarea cu celalalt,
  • teama de ei insisi respectiv de propria imagine, etc.

La limita, aceste temeri nevrotice care semnaleaza un respect de sine foarte scazut, nu indica altceva decat reziduurile traumelor sociale profunde generate de controlul social halucinant care a fost specific sistemelor totalitare. Exista totusi posibilitatea ca aceste temeri sa dispara ca un vis urat daca se schimba contextul in care actioneaza indivizii: se stie de mult ca majoritatea romanilor angajati in strainatate devin nu numai modele de comportament social ci chiar “spargatori de norma” desi aici sunt de multe ori considerati “rai, hoti si lenesi”.



Impactul psihologic al integrarii asupra romanilor si asupra societatii 

De regula oamenii au o reactie emotionala evidenta fata de o situatie noua mai ales cand ea are consecinte semnificative in plan social. Poate cea mai intuitiva comparatie o putem face cu situatia in care iesim dintr-o incapere nearisita dar in care este foarte cald si ne trezim brusc in aerul curat si rece; desi prima senzatie este de fior dupa cateva momente realizam cat de bine ne simtim si ce ne lipsea cu adevarat. Pe termen lung impactul va fi cu siguranta pozitiv deoarece abia in aceste conditii romanii vor scapa de umbrela “calduta” dar sufocanta a statului si pentru prima data au o alternativa: isi pot administra singuri propria viata avand dreptul sa aleaga ce le convine. De aceea, daca pana acum statul /patronul/seful au oferit angajatului conditii improprii in care sa-si exercite competentele conform vechiului principiu al lipsei de alternativa pentru angajat (“ Nu-ti convine ?! Mai sunt 100 care asteapta la poarta intreprinderii/firmei ! “) de acum inainte se schimba complet termenii problemei : angajatul poate pleca oricand deoarece incepe sa aiba unde sa plece. Statul si firmele incep sa depinda de angajati si nu invers. Au aparut si la noi cazuri de firme in care angajatii pot deja sa lucreze pana la 2 ani in strainatate si sa castige mai mult decat castiga aici iar patronul roman se bucura (sincer !) ca ei pot castiga mai mult decat le poate oferi el si le pastreaza /le ofera oricand un loc de munca deoarece stie sa le aprecieze valoarea... In sfarsit, poate este bine sa mentionam ca cele mai mari dificultati nu le vor avea la integrare cetatenii ci statul, institutiile si functionarii lui .
Sa analizam un exemplu cotidian care arata modul in care functioneaza mecanismele societatii dupa 15 de tranzitie si 50 de ani de comunism :

a)  Romania inainte de integrare : 
“Magistratul Teodor Tranca, cercetat pentru mita Fostul procuror general al Parchetului Curtii de Apel Pitesti Teodor Tranca, in prezent procuror al Parchetului Tribunalului Valcea, este cercetat de procurorii-inspectori ai Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru savarsirea a nu mai putin de trei infractiuni, una mai grava decat alta. Este vorba de producerea unui accident rutier cu masina institutiei pe raza judetului Valcea in stare de ebrietate, cu victima si fuga de la locul accidentului. Informatia a "transpirat" chiar de la soferul care a tras ponoasele, in sensul ca soferul masinii institutiei a trebuit sa suporte, in locul magistratului Tranca, rigorile legii, respectiv pedeapsa cu inchisoarea pentru uciderea victimei, conducere in stare de ebrietate si fuga de la locul accidentului, basca plata autoturismului distrus in proportie de 90%; favorizarea unei bande de hoti de masini; luare de mita de la Mudura, un benzinar bihorean, care a tepuit Arpechim Pitesti cu peste 15 miliarde de lei, la nivelul anilor '97-'98. Mita a fost primita in parcarea Hotelului Muntenia din Pitesti, iar suma a fost de 150 milioane de lei, restul sumei pana la 1,5 miliarde lei a fost impartita cu alti magistrati. "Turnatoria" a fost facuta chiar de unul dintre participantii la "tranzactie", care a si inregistrat audio-video intreaga tarasenie; cea de-a treia fapta pentru care magistratul valcean este cercetat - favorizarea membrilor unei retele de hoti de masini. Retea extrem de periculoasa, care a reusit sa fure nu mai putin de 40 de autoturisme. Precizam ca magistratul Teodor Tranca si-a ridicat o vila mare si eleganta, si-a platit soferul ajuns in puscarie, a despagubit rudele victimei accidentului rutier si, desigur, a continuat sa traiasca ferit de grijile zilei de maine. Mai precizam ca magistratul valcean Teodor Tranca a facut tandem cu judecatorul Danut Cornoiu, tot valcean, care in aceeasi perioada (1996-2000) a fost presedintele Curtii de Apel Pitesti, iar azi este presedintele Sectiei Civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Un tandem care l-a facut scapat pe bihoreanul Gheorghe Mudura, cel care a tepuit Arpechim Pitesti cu 15 miliarde lei, si care este liber si-n ziua de azi”.Romania Libera, marti 09.08.2005)

b) Romania dupa integrare

Sa ne imaginam cum s-ar fi desfasurat faptele descrise mai sus DACA mecanismele societatii ar fi functionat !



Urmari si efecte in plan psihologic

Daca din perspectiva simtului comun cresterea preturilor ar putea reprezenta angoasa numarul unu a integrarii, probabil ca nu ar ajuta la nimic sa spunem ca nici o scumpire si nici unde in lume nu este acceptata cu entuziasm. Totusi, din acest punct de vedere romanii s-ar putea sa fi trecut deja prin marile socuri economice. Cand cetateanul merge de ani de zile cu trenul , plateste bilet pentru rapid si circula cu vagon de personal in care curatenia si mirosurile sunt asa cum sunt si nu are apa sa se spele pe maini sau cand ,de ani de zile, ii vine factura la curent, apa, caldura , telefon el a dat piept demult cu “scumpirea”, deoarece in multe cazuri nu a facut altceva dacat sa subventioneze din banul lui ineficienta unor asemenea servicii, sau chiar a statului ca atare, fiind cunoscut de multa vreme faptul ca statul (postcomunist) este cel mai prost administrator. Pe de alta parte, prin raportul preturi /salarii , romanii nu au acces in propria lor tara daca ne gandim la faptul ca pentru a cumpara o casa din banii lor ei trebuie sa munceasca 20 de ani in raport cu germanii care pot realiza acelasi lucru in 2 ani ( exemplul a fost dat acum cativa ani de un ziar economic din tara ). Cu alte cuvinte, romanii sunt inca exploatati de catre dusmanul lor dintotdeauna fara chip si fara nume (statul) sau cel putin sunt inca in dependenta economica, sociala si psihologica fata de acesta conform vechiului principiu al dependentei si conditionarii sociale descris de Panciatantra : “ se iroseste si mintea celui inzestrat cu multa inteligenta cand omul n-are noroc si trebuie sa se ocupe in fiecare zi de sare, orez, ulei, lemne..”.
In ultima instanta , prin integrare piata cu adevarat libera va reechilibra nu numai raportul dintre calitatea serviciilor si pretul acestora ci si raporturile sociale si abia din acest moment poate apare cu adevarat posibilitatea descatusarii energiilor sociale prin eliberarea cetatenilor din chingile unui sistem care a descurajat prin definitie orice initiativa individuala. Efectul principal al integrarii va fi la nivel general, si in mod paradoxal, o deblocare a mecanismelor gripate ale statutului respectiv ale intregii societati romanesti (probabil de aceea rezistenta la schimbare este inca atat de puternica )
In sfarsit , una dintre cele mai interesante consecinte ale integrarii poate fi , prin raportarea la diversitatea europeana, regasirea sentimentului identitatii si demnitatii nationale si al mandriei de a fi roman care va inlocui acel “m-am saturat de Romania “ care a oripilat in urma cu cativa ani anumite sensibilitati ( in realitate acesta fiind numai un strigat de disperare ) . Bineinteles, fara aberatiiile national- comuniste create si cultivate zeci de ani de mecanismele propagandei triumfaliste.



In loc de concluzii

Adevarata miza a integrarii este una pe care cetatenii nu o pot intrevedea acum dar care le va aduce beneficii individuale pe termen lung. Intr-o singura propozitie, integrarea Romaniei in UE va insemna ( poate pentru prima data dupa 65 de ani !) aderarea societatii si indivizilor la un sistem de valori normal daca suntem cu totii de acord cu ideea ca si romanii au dreptul fundamental de a trai intr-o lume normala.


Sergiu Simion





Publicat in :

AGERO- Stuttgart (Germania )
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Integrarea%20Romaniei%20in%20UE%20de%20SS.htm

Alternativa, Canada – decembrie 2005
http://www.alternativaonline.ca/index0512.html

Publicat  in "Jurnalul unui psiholog " la 20.04.2007

The New Moral Order. Pseudo-Romania



The New Moral Order


- Pseudo-Romania -



Mic tratat despre iresponsabilitatea sociala si individuala



1. Pretul unei vieti. 2. Pseudo-profesii si pseudo-deontologie. 3. Pretul constiintelor. Codul deontologic al Clubului Roman de Presa si al Relatiilor Publice. 4. Teoria si practica cenzurii. 5. Un univers halucinant.Postulatele. 6. Un univers halucinant.Structura. 7. Concluzii



Motto :
“ Avem o tara de domni “



1. Pretul unei vieti

…Bucuresti, 1978. Pe coridoarele Facultatii de Filozofie din Bucuresti , profesorul
( agramat ) de economie politica , domnul Haralambie Niculescu ( supranumit “Bomba H” deoarece se spunea ca stia Capitalul lui Marx din scoarta in scoarta dar ca terminase liceul dupa Facultatea Muncitoreasca “Jdanov"... ) intalneste un student de la sectia de psihologie proaspat desfiintata si intre cei doi are loc urmatorul dialog :

- Dom` profesor , cat trebuie sa primeasca despagubire familia unui muncitor din industrie care moare intr-un accident de munca dar care nu se intampla din vina lui ?
- Cine te-a invatat , ma , sa-mi pui intrebarea asta ?!
- Ma preocupa numai pe mine .
- Pentru ca suntem numai noi, iti raspund ... Conform unei hotarari 847 ( ? ) a C.C. al P.C.R. , dar nepublicata in Monitorul Oficial , ar trebui sa primeasca o despagubire de 300.000 de lei dar uneori nu primeste nici ajutorul de inmormantare de 1500 de lei ( n.n- peste 4 ani, salariul unui profesor stagiar va fi exact de 1500 lei ). La noi , intotdeauna , mortul e de vina !
- Cine te-a invatat , ma , sa-mi pui intrebarea asta ?!- Ma preocupa numai pe mine .- Pentru ca suntem numai noi, iti raspund ... Conform unei hotarari 847 ( ? ) a C.C. al P.C.R. , dar nepublicata in Monitorul Oficial , ar trebui sa primeasca o despagubire de 300.000 de lei dar uneori nu primeste nici ajutorul de inmormantare de 1500 de lei ( n.n- peste 4 ani, salariul unui profesor stagiar va fi exact de 1500 lei ). La noi , intotdeauna , mortul e de vina !

Dialogul de mai sus este reprezentativ pentru dementa sociala existenta inainte de 1990 respectiv pentru lipsa de respect fata de persoana umana si pentru viata ei. Originea acestei demente sociale cronice este una de sistem si persista. Nu cu multi ani in urma , autorul tratatului de “Drept penal” de la Facultatea de Drept din Bucuresti , domnul profesor Constantin Mitrache , se plangea studentilor la seminar ca in justitia romaneasca , actioneaza doua postulate de-a dreptul irationale - celebrul de acum : “Mortul e de vina “ , coroborat cu nu mai putin celebrul : “Infractorul are mai multe drepturi decat victima”.
Speranta ca dupa anul 2000 lucrurile vor fi devenit cu totul altele nu se poate substitui realitatii. Tragediile sociale inevitabile de la noi isi urmeaza cu tarie cursul inexorabil . Accidentul produs cu ceva timp in urma la o mina din Petrila si exploatat intr-un mod de-a dreptul cinic de unele posturi TV , recentele cazuri ale reeditarii in spatiul social real a filmului “Moartea domnului Lazarescu” sunt numai doua exemple de care s-a auzit , dar cine mai stie cate alte tragedii punctuale nu ajung in spatiul public prin lipsa de feed-back caracteristica societatii romanesti actuale .
Cruzimea societatii romanesti actuale este o problema disputata vehement . Negata de oficialitati, ea este resimtita pe propria piele de cetateanul ordinar ( “supus ordinelor” ) . In lipsa probelor care ar trebui validate exact de instanta care nu le recunoaste, el nu are alta solutie decat ceea ce latinii numeau “amor fati”( dragostea destinului) . Dincolo de aspectele dramatice care ar trebui sa constituie preocuparile centrale ale unor institutii si angajati de la stat , exista realitatea crunta a unor forme fara fond care nu fac decat sa intareasca starea de parabioza in care se afla intreaga societate romaneasca.



2. Pseudo-profesii si pseudo-deontologie. 


“…întâi ni l-aţi trimis pe Mailat ca să ne ia gâtu’ pe stradă, acum ne trimiteţi şi medici falşi care să ne ucidă prin cabinete?!”
Ambasadorul Italiei la Bucuresti
(http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/828567/Chelneri-italieni-cu-diploma-de-medici/)

Radacinile raului care macina societatea romanesca definita intr-o perceptie externa si lucida drept una care “intoarce privirea”, sunt mult mai adanci . Daca s-a vorbit deja despre conceptul de stat-captiv , acum putem vorbi de o intreaga societate romanesca santajata.
Dincolo de miturile oficiale, Constatin Timoc ( un roman din diaspora ) identifica foarte clar o “Prezumtie de antinomie in Constitutia Romaniei referitor la separarea puterilor in stat”( http://www.voteazatimoc.ro/files/docs/antinomie1.pdf )
La nivelul legilor in vigoare aceasta insemna nerespectarea principiului separarii intereselor publice de cele particulare . Din motive care tin de instinctul de conservare individual, dar si de cel gregar activat in orice societate in asemenea cazuri, aceste probleme nu sunt aduse la suprafata. In consecinta, starea de marasm se va regasi in domenii mai mult decat sensibile.
Din punct de vedere strict pragmatic , cele mai grave probleme ale societatii romanesti nu sunt devalizarile de miliarde din borcanul cu miere al statului incepute sistematic inca din anii `90 si continuate sanatos in prezent sub sindromul GEM ( Give European Money ) bine cunoscut de UE, ci monopolurile puse de grupuri de interese private pe domenii intregi de activitate cu ajutorul dezinteresat si neprecupetit al structurilor statului. In acest din urma caz, urmarile sunt cu mult mai grave.

Incepand cu anul 1990 , spatiul public romanesc a fost invadat in mod constant si accelerat de relatari care contraziceau in mod flagrant viziunea oficiala si traditionala asupra unor profesii si in mod special asupra comportamentului practicantilor. Cele mai grave dintre acestea se refera la incalcarea sistematica a codului deontologic aferent unor profesii ( medicina este cazul cel mai mediatizat, dar nu singurul ) sau chiar la inexistenta lui si la inexistenta sau inaplicarea sanctiunilor necesare in context .
. Aceste fapte afecteaza grav credibilitatea unor profesii vitale in functionarea normala a unei societati.
Din acesta perspectiva, in numeroase cazuri exista o diferenta majora intre moralitatea formala ( prezumata si prescrisa in codurile deontologice specializate ) si comportamentul real al practicantilor incepand cu functionarii publici si terminand cu profesiile zise “liberale” . Colegiul Medicilor doreste de exemplu ca nici o culpă medicală să nu fie făcută publică (
http://www.gandul.info/societatea/colegiul-medicilor-vrea-ca-nici-o-culpa-medicala-sa-nu-fie-facuta-publica.html?3932;2959138. )

Cazul limita este acela in care acest clivaj poate conduce chiar la scindarea breaslei profesionale .In primii ani ai tranzitiei a existat o tentativa de a infiinta un alt Colegiu al Medicilor dar initiativa nu a putut fi dusa pana la capat deoarece, din motive lesne de inteles, presiunile din conducerea de atunci a breslei au redus rapid la tacere orice incercare de contestare “a ordinii constitutionale” . In schimb, in breasla avocatilor , exista un caz uluitor in care o persoana venita initial din afara sistemului ( la baza aceasta este inginer ) a reusit sa infiinteze legal un alt barou al avocatilor recunoscut inclusiv de CEDO. Prin aceasta initiativa, Romania a devenit probabil singurul stat din lume in care sistemul juridic include o anomalie si o antinomie in acelasi timp prin existenta simultana a doua barouri paralele care in acelasi timp care functioneaza legal ( poate chiar pe logici juridice diferite ) si se neaga reciproc .

In realitate , sistemul juridic permite mult mai mult decat atat. Cazul Panait, al tanarului magistrat care pur si simplu incercand sa aplice legea, face cunostinta cu presiunile “specifice”, intra in conflict cu sistemul si implicit cu propria constiinta , conflict din care nu a mai existat cale de intoarcere, este simptomatic ( http://www.cotidianul.ro/cazul_panait_avem_dovada_musamalizarii-9734.html ) . Acuzand sistemul, acesta cedeaza presiunilor si decide la nici 30 de ani sa-si ia viata in conditii mai mult decat suspecte. In mod socant, desi era vorba de viata unui om, nici un coleg si nici o organizatie profesionala a magistratilor nu a luat nici o atitudine. Pe de alta parte, orice cetatean a avut ocazia sa constate o reactie a aceleiasi bresle prezentata cu ani in urma pe ecranele TV , cand tot un tanar magistrat ( avocat ?) a fost trimis in judecata pentru luare de mita. La iesirea din sala de judecata, tanarul a fost inconjurat imediat de colegi si colege care au facut front comun in jurul lui ca nu cumva sa ajunga la el microfoanele ziaristilor. Mai mult decat atat, un coleg altruist si-a oferit galant haina de la costum haina pe care o alta colega , tot altruista, a aruncat-o cu eleganta ca pe un lasou peste capul tanarului justitiabil ca nu cumva sa i se vada fata , desi i se stia deja numele. Intr-un sistem juridic care pe propria-i tabla de sah nu poate proteja nici constiinta si nici chiar viata propriilor pioni , ci doar coruptii sai, viata , opera si drepturile cetateanului ordinar sunt din start in afara jocului. Acesta stie de mult ca e pe cont propriu.
Unde am ajuns ?! Intr-una din cele mai abstracte lumi posibile, o lume in care exista o inflatie a formelor fara fond dar in care traiesc si mor oameni reali. Un singur exemplu. Cetateanul poate deschide oricand , la fel ca in Vest ( pentru ca am intrat deja in Europa ), o carte de telefoane si gaseste o armata de medici, stomatologi, juristi , avocati, notari, contabili, executori judecatoresti, psihologi, psihiatri,etc. , cu zeci de calificari,specializari, titluri,etc. Pana aici suntem egalii Vestului . Problema este in cati are incredere ab initio si la cati are curajul sa mearga fara sa-i cunoasca in prealabil !



3. Pretul constiintelor. Codul deontologic al Clubului Roman de Presa si al Relatiilor Publice.

Unul din cele mai importante aspecte care poate fi observat din perspectiva aderarii Romaniei la UE, este acela ca integrarea nu este numai o problema economica, de reglementari si legislatie , ci in mod special una de constiinta si de mentalitate. Daca in domeniul industrial si economic exista zeci de standarde, proceduri si reglementari, in cele mai sensibile domenii , adica exact acolo unde se pune si problema unei deontologii profesionale , apar cele mai mari probleme deoarce in aceste domenii nu exista o reteta sau un manual standard de aderare . Se poate discuta oricand despre compatibilitatea dintre sistemul de valori al societatii romanesti ( inclusiv valorile morale) si sistemul de valori european dar problema este in cu totul alta zona . Daca avem in vedere clivajul traditional la noi intre valorile declarate in mod formal ( de ochii lumii si ai altora ) si cele practicate in mod real aici ( adica exact ceea ce numim generic “sistemul” ) UE nu ne mai poate ajuta cu nimic. Suntem pe cont propriu si acest lucru este intotdeauna vizibil in domeniile amintite unde ne confruntam frecvent cu un mimetism formal , simulacre de reglementari sau constatam chiar lipsa lor.

Intr-un domeniu vital pentru sanatatea psihica si morala a unui popor cum este mass-media, avem o surpriza de proportii. Activitatea acestui domeniu se desfasoara pe baza unui simulacru de cod deontologic ( http://legeapresei.weblog.ro/2007-06-11/161490/Codul-deontologoc-propus-de-CRP.html ) elaborat de Clubul Roman de Presa ale carui postulate tautologice ar merita sa le citam integral deoarece ele , ca si vechea problema a proprietatii private discutata in cazul Constitutiei, ocrotesc dar nu garanteaza drepturile cetatenilor in acest caz . Exemple :

“Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevărul, indiferent de consecinţele ce le-ar putea avea asupra sa ( s.n.) , obligaţie ce decurge din dreptul constituţional al publicului de a fi corect informat. “ ( Art.1).

( Intrebare fara raspuns. Pana unde pot merge aceste consecinte si cum este aparat ziaristul ? !)

“ Ziaristul este obligat sa respecte viata privata a cetăţenilor si nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obţine informaţii sau imagini despre aceasta… Ziaristul va evita ( s.n.)detalierea unor vicii sau a unor elemente morbide legate de crime. “ ( Art.2 )

( Intrebare fara raspuns. Ce se intampla in cazul in care nu-si respecta aceasta obligatie ?! )

Nu e luat in calcul faptul ca media sociala nu se constituie niciodata din extreme si tocmai acest principiu al normalitatii sociale , absolut inexistent in viziunea Consiliului National al Audiovizualului si al Clubului Roman de Presa, este incalcat in mass-media . Comportamentele marginale, devianta, patologia sociala extrema sunt obiect de studiu pentru medici legisti , specialisti , etc. nu pentru cetateanul onest care doreste sa fie informat in domenii de interes public. Este de mult cunoscut faptul ca studentii la medicina de cele mai multe au o reactie foarte puternica atunci cand asista la prima disectie si / sau la prima operatie, acestea fiind reactii absolut normale la un act medical care , prin traditie, nu se consuma in spatiul public. In acelasi mod , orice om normal are imediat reactia corecta daca priveste imaginile urmatoare (http://www.ziua.ro/news.php?id=18346&data=2008-12-19) dar ziaristul NU incalca in acest mod Codul deontologic propus de CRP , nici teribilele directivele ale CNA, si le poate difuza lejer in spatiul public pentru “cresterea audientei” .  Pe de alta parte, prin consens tacit motivat prin “necesitatea de crestere a audientei” , aproape toate posturile TV si aproape toate ziarele au devenit tribune de promovare a sexualitatii exacerbate .

Modelul social dominant pe care il propune de ani de zile aceasta “campanie de informare ( a se citi dezinhibare) a publicului” pentru adulti si in special pentru tineri si adolescenti, a depasit de mult bariera prostului gust , vulgaritatii si obscenitatii, trecand la promovarea indirecta a prostitutiei ( tabloidele sunt pline de "modele sociale" ). In nici o tara normala o vedeta porno nu devine o “personalitate publica” si nu da interviuri si “sfaturi” populatiei ,etc . Pretul desfiintarii reperelor sociale normale il platesc ca intotdeauna "verigile slabe" ale sistemului copiii ( fara copilarie...) si adolescentii ( fara adolescenta...).
La noi, Consiliul National al Audiovizualului vegheaza strasnic la “buna functionare” a mass-mediei românesti, asa :
“ Amendeaza bocancii aruncati in platou, dar nu are ce face când vine vorba de scene de sex ( justificarea : sunt tratate drept scene de fictiune ! –s.n.), accese de gelozie si injuraturi ca la usa cortului difuzate la TV.” (http://www.gardianul.ro/CNA-permite-injuraturile-si-scenele-de-sex-in-reality-show-uri-s127536.html)
Sa comparam cele doua articole de mai sus cu ceea ce trebuie sa respecte firmele comerciale care isi propun sa respecte – atentie ! – numai interesele consumatorilor. Ceea ce CNA-ul si CRP-ul nu sunt in stare nici macar sa formuleze , desi primul este este platit cu varf si indesat din buzunarele cetatenilor si al doilea pretinde ca-si respecta obligatiile deontologice, este bine definit de o institutie foarte modesta care nu are pretentiile uriase si zgomotoase ale celor doua care vorbesc in numele sau pe banii cetatenilor. Consiliul Roman pentru Publicitate (RAC) , conceput ca unic organism de autoreglementare, cu scopul de a reprezenta interesele industriei de publicitate in relatia cu autoritatile romane si cu consumatorii precizeaza foarte simplu cateva reguli pentru publicitatea cu caracter social :

“….mesajul nu poate:
- sa aiba un scop comercial sa exploateze suferinta umana, aducand astfel atingere demnitatii oamenilor; sa recurga la fapte socante, de natura sa justifice solicitari exagerate sau sa induca sentimente de teama sau anxietate; sa ii faca pe cei care nu sunt de acord cu apelul sa se simta vinovati sau datori; sa faca o comparatie directa cu alte campanii sociale; sa prezinte exagerat gradul si natura problemei sociale pentru care este realizat apelul, sa supraestimeze valoarea exacta sau potentiala a contributiei populatiei la acea initiativa; sa ceara bani de la minori ( Cap. 3 ; 35.5 )
- Regulile de mai sus trebuie respectate atat pe scara larga, cat si la nivel de
mesaj.
- sa aiba un scop comercial sa exploateze suferinta umana, aducand astfel atingere demnitatii oamenilor; sa recurga la fapte socante, de natura sa justifice solicitari exagerate sau sa induca sentimente de teama sau anxietate; sa ii faca pe cei care nu sunt de acord cu apelul sa se simta vinovati sau datori; sa faca o comparatie directa cu alte campanii sociale; sa prezinte exagerat gradul si natura problemei sociale pentru care este realizat apelul, sa supraestimeze valoarea exacta sau potentiala a contributiei populatiei la acea initiativa; sa ceara bani de la minori ( Cap. 3 ; 35.5 )- Regulile de mai sus trebuie respectate atat pe scara larga, cat si la nivel demesaj.( 35.6 )
“ Publicitatea nu trebuie sa contina nici o afirmatie sau reprezentare care sa riste sa cauzeze copiilor vreun prejudiciu de natura fizica, psihologica sau morala, sau sa-i impinga spre situatii ori activitati care ar putea sa le puna in pericol sanatatea sau siguranta, ori sa-i incurajeze sa frecventeze persoane sau locuri periculoase ori necunoscute.” ( Cap. 8. (5)

Acest modest Cod al Publicitatii detalizaza in Cap. I abordarea unor probleme esentiale pentru normalitatea sociala si psihica a unui popor ( http://www.iqads.ro/legislatie_read_3306/codul_de_practica_in_publicitate.html ) dar de care onor specialistii de mai sus , si multi altii din alte domenii, nu au auzit sau nu vor sa le ia in calcul pentru ca nu le vom gasi formulate in alta parte :

 Responsabilitatea sociala , Substantierea adevarului din mesaj , Copiii, Siguranta, Protejarea intimitatii, Reproducerea, confuzia si exploatarea, Denigrarea,etc. (Art. 6-14)

Cu toate acestea, desi exista o Facultate de Comunicare si Relatii Publice, masterate si doctorate in domeniu , specialisti in comunicare, purtatori de cuvant la fiecare minister ,etc ( care , ca un facut, cand se intampla un eveniment important , nu pot fi contactati…) nu exista un Cod deontologic al Relatiilor Publice. Era de asteptat, nu ?



4. Teoria si practica cenzurii “in actu” ( “dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine…”) .

In anul de gratie 2009, intr-o tara membra a Uniunii Europene, una din profesiile considerate nobile – psihologia - nu interzice ( deci permite ) accesul in randul ei al ofiterilor si colaboratorilor fostei Securitati ca sa-si continue peste timp “munca specifica” si , in mod incredibil, inchide gura practicantilor aruncand domeniul cu 20 de ani in urma :


“ Dispozitie Presedinte 14.02.2007

Scris de Administrator
COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA
DISPOZIŢIE
privind unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică


În temeiul art. 51 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din România, nr. 213 din 27 mai 2004, aprobate prin Hotarârea Guvernului României nr. 788 din 14 iulie 2005,

Presedintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România dispune:

Art. 1 (1) Cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog în România este reprezentat de Legea nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârea Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006, precum si de celelalte acte emise de catre Colegiul Psihologilor din România pentru aplicarea unitara si detalierea dispozitiilor legale.
(2) Orice act administrativ sau normativ, emis ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 213/2004, inferior legii organice, care încalca prevederile acesteia nu poate fi opozabil psihologilor cu drept de libera practica.
Art. 2 (1) Psihologii cu drept de libera practica care încalca dispozitiile Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 sau care desfasoara activitati de natura a aduce atingere demnitatii profesionale se afla în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, potrivit dispozitiilor art. 21 lit. a) din legea nr. 213/2004.
(2) Orice manifestare a psihologilor cu drept de libera practica având ca scop promovarea sau implementarea unor masuri contrare prevederilor Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 aduce atingere demnitatii profesionale.
Art. 3 Comitetele filialelor teritoriale vor aduce la cunostinta membrilor prevederile prezentei dispozitii.

Presedintele Comitetului director
al Colegiului Psihologilor din România,
Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan

Scris de AdministratorCOLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIADISPOZIŢIEprivind unele măsuri pentru respectarea cadrului legal de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică

În temeiul art. 51 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din România, nr. 213 din 27 mai 2004, aprobate prin Hotarârea Guvernului României nr. 788 din 14 iulie 2005,
Presedintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România dispune:
Art. 1 (1) Cadrul legal privind exercitarea profesiei de psiholog în România este reprezentat de Legea nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârea Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006, precum si de celelalte acte emise de catre Colegiul Psihologilor din România pentru aplicarea unitara si detalierea dispozitiilor legale.(2) Orice act administrativ sau normativ, emis ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 213/2004, inferior legii organice, care încalca prevederile acesteia nu poate fi opozabil psihologilor cu drept de libera practica.Art. 2 (1) Psihologii cu drept de libera practica care încalca dispozitiile Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 sau care desfasoara activitati de natura a aduce atingere demnitatii profesionale se afla în stare de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, potrivit dispozitiilor art. 21 lit. a) din legea nr. 213/2004.(2) Orice manifestare a psihologilor cu drept de libera practica având ca scop promovarea sau implementarea unor masuri contrare prevederilor Legii nr. 213/2004, H.G. nr. 788/2005, Hotarârii Comitetului director al CPR nr. 1 din 10 martie 2006 aduce atingere demnitatii profesionale.Art. 3 Comitetele filialelor teritoriale vor aduce la cunostinta membrilor prevederile prezentei dispozitii.
Presedintele Comitetului directoral Colegiului Psihologilor din România,Prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan 

(http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=61&Itemid=5)



5. Un univers halucinant. Postulatele. 


No rules

…Bucuresti 2008 . Facultatea de Litere Bucuresti, Specializarea Comunicare si Relatii Publice, instruieste in mod oficial studentii ca " nu conteaza aplicarea standardelor morale" :

“ …ca performeri, indivizii nu sunt preocupati de problema morala a realizarii standardelor ci de problema amorala a producerii acelei impresii convingatoare conform careia aceste standarde sunt realizate”. Altfel spus nu aplicarea standardelor morale conteaza ci impresia ca aceste standarde sunt realizate. De aici importanta acordata “managementului impresiilor “ domeniu inca prea putin aplicat in studiul actual al comunicarii sau in strategiile utilizate in relatiile publice .”
( Citat din Erwing Goffman in “Imagine personala in mass-media – Note de curs, Bucuresti, 2008, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de litere , ID – an III , p.39) .

Teza este este sustinuta si in spatiul public prin invocarea jumatatii pline a paharului de catre domnul politolog Dan Pavel : “Oricare ales in mod direct, indiferent de ocupatie sau notorietate, are legitimitate.”Dan Pavel – Singuri ne-am facut-o” ( http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-12-01&id=246191 )
Prin aceasta teza a “legitimitatii” au fost alesi si mentinuti in Parlament si indivizi cu dosare penale care dupa aceea au beneficiat de imunitate si , conform unei reguli adanc inradacinate, au uitat sa mai plece. Tot prin aceasta teza au candidat pentru un loc in Parlament luptatori K1,cantareti,etc. iar cercetarea despre "marii romani" a reusit sa puna valorile nationale in acelasi plan cu prostul gust si vulgaritatea.
In mod logic, conform unor opinii expuse in mass-media de absolventii de marca ai acestei facultati, nu exista nici o diferenta morala intre doctrinele politice si implicit intre comportamentele actorilor politici care au la baza aceste doctrine deoarece acestea sunt o “ marfa “ ca oricare alta , in acest caz fiind vorba de un “marketing politic”. Pe termen lung , consecintele unei astfel de atitudini sunt majore si acest lucru este acum foarte vizibil dupa aproape 18 ani de eforturi constante . Metaforic vorbind, in 1990 statura morala a Seniorului contrasta shakeaspearian cu o declaratie top-soc de atunci : “Da, sunt un porc ! Dar sunt porcul dumneavoastra !” . Daca atunci aveam un singur caz de devianta morala si sociala pe ecranul TV, acum avem de-a face cu n clone care au ajuns sa ocupe in mod democratic aproape toate ecranele TV.



No limits

In mai putin de 25 de ani, sistemul de referinta al valorilor morale s-a schimbat in Romania cu 180°, in numele romanilor, dar fara asentimentul si chiar fara stirea lor . Teribila unda de soc poate fi identificata post-factum in sacrosanta Academie Romana unde domnii cercetatori au propus pur si simplu abolirea delimitarii dintre moral si obscen prin publicarea in DEX a tuturor cuvintelor obscene . (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/462862/DEX-ul-cu-porcarii-bestseller/ ).
Pe de alta parte, solidar cu Facultatea de Litere din Bucuresti si cu Academia Romana , Institutul Cultural Roman , prin reprezentantii lui autorizati , are standarde total diferite de cele ale cetatenilor in ceea ce priveste arta , obscenitatea si pornografia dar care , intamplator , coincid cu noua "viziune" promovata in mass-media. Dupa opinia autorizata a purtatorului de cuvant al ICR care a organizat in numele Romaniei o controversata expozitie , noul sistemul de referinta al valorilor este deja o realitate :

"Întâmplător, „oroarea erogenă” din Galeria Română are loc în aceeaşi perioadă în care la Brooklyn Museum se încheie expoziţia lui Takashi Murakami şi la Muzeul Guggenheim sunt expuse lucrările Louisei Bourgeois, ambii explorând intens corpul uman şi sexualitatea explicită, de la proiectile de spermă la păduri de falusuri. Atât frumuseţea, cât şi grotescul se află în ochiul privitorului."
Cristian Neagoe – purtator de cuvant al ICR




No feed-back

Cap de lista este domeniul sanatatii unde tragediile provocate prin culpa medicala se petrec la lumina zilei si cu toate acestea , sfidand ochiul public, de ani de zile Colegiul Medicilor orb si surd isi urmeaza imperturbabil marsul triumfalist dupa acelasi refren arhicunoscut : “ Mortul e de vina !” . Urmeaza la rand , cu aceeasi deviza, justitia care opereaza cu un dublu standard care permite constiintei libere a judecatorilor sa condamne la maximum 2 ani cu suspendare autorii unor ucideri din culpa sau pe cei care devalizeaza , sub ochii larg deschisi ai institutiilor statului de drept, miliarde de euro .In acelasi timp, aceeasi justitie “oarba” si “surda” si aceeasi libera constiinta a judecatorilor permite eliberarea criminalilor din penitenciare pentru …clastrofobie si atrofierea testiculelor , pentru ca ambele sa dea in deplin consens cele mai aspre pedepse pentru delictele minore cauzate de saracie .



No names

La acest capitol , ca tara, stam foarte bine , adica suntem in top. In spatiul public se petrec regula procese sociale foarte interesante prin care se volatilizeaza legal si de ani de zile banii publici ( exemplu cel mai recent din presa : cazul masinilor Logan achizitionate de Politie sau de CNE Cernavoda cu...70.000 de euro !) dar intotdeauna sub o formula binecunoscuta de Politie : A.N. ( autori necunoscuti ). In acest ultim caz , punctul de vedere al ministrului de Interne de atunci este pur si simplu uluitor :

…am aflat in direct la Realitatea TV de la onor ministru ca nu PROBELE conteaza ( mai ales daca sunt facute publice de presedinte … ) ci numai ceea ce a fost VALIDAT si APROBAT…de Comisia de control intern a MIRA. Adica , pe romaneste, corbii care verifica ce au furat corbii…” (http://www.ziua.ro/f.php?f=news&data=2008-11-01&thread=15356&id=47056)



No medium

Dupa 20 de ani de la revolutia din 1989, Romania este inca departe de normalitate. A intrat in Uniunea Europeana in numele cetatenilor ei dar cu spatele catre acestia si cu fata intoarsa din ce in ce mai mult catre un trecut de care refuza sa se desprinda. Mai mult decat atat, degradarea si distrugerea continua a spatiului social ca spatiu absolut necesar normalitatii , este un proces care in loc sa fie stopat este chiar incurajat. In Romania, acum, nu mai exista ceea ce se intelege de regula prin media sociala respectiv starea de normalitate. Pe toate canalele TV si in presa scrisa, este promovat “faptul social” care , chipurile , ar creste audienta . Cu aceasta pseudo-justificare, comportamente si fapte sociale marginale extreme sunt prezentate pe post de “fapt divers” in jurnaleleTV si presa cotidiana dar si in “emisiuni de informare”. Ani in sir, vineri seara la ora 9.00, un post TV a prezentat in mod preventiv si pentru buna insertie sociala a cetatenilor , dar si pentru destinderea lor dupa o saptamana de munca, rezultatele muncii Politiei, respectiv recolta saptamanala de cersetori, prostituate, alcoolici, drogati, hoti, , huligani si criminali. In acest caz, incalcarea deontologiei profesionale enuntata formal in codul anterior nu preocupa nici una din zecile de institutii platite de la buget sa vegheze (degeaba) la viata, securitatea si integritatea fizica, sociala, psihica si morala a cetatenilor.



6. Un univers halucinant. Structura.

Axioma fundamentala a acestui nou univers este o teza paranoida conform careia : “Totul e manipulare” . Aceasta teza este predata atat in mediul universitar civil (http://masteratpolitic.wordpress.com/2008/01/20/cinci-milenii-de-manipulare/ ) cat si in special in mediul militar . Mai mult, editura Universitatii Nationale de Aparare reactiveaza in anul 2009 (!) teze fundamentale ale culturii securiste care sunt folosite pentru a indoctrina elevii de liceu :

Nu mai exista un "al nostru" pur, totul este influenta, este rezultatul diversilor factori, cu un rol bine definit pe parcursul întregii vieti. Totul este manipulare, constienta sau nu, negativa sau pozitiva, în functie de interesele cui sunt satisfacute” ; “ Lasând la o parte faptul ca nu este prea clar ce se întelege prin obiective nationale, noua politica NATO pare ca vrea ( s.n.) sa se departajeze de operatiile de înselare militara, de dezinformare, de minciuna, de propaganda. Cu alte cuvinte, vrea sa dea o aura de rationalitate, de corectitudine, de nepartinire si de moralitate noului razboi psihologic. Dupa parerea mea, asta este tot o forma subtila de manipulare pentru a fi mai credibila.(s.n.) “;“De manipulare nu putem scapa usor. Razboiul psihologic este razboiul cu noi însine. Suntem manipulati, dar de fapt, ne manipulam singuri, nimeni nu ne obliga. “; ”Omul este un microcosmos si cine stapâneste legile acestui univers, stapâneste întreaga lume, detine puterea, inclusiv cea militara.” ”Daca agresiunea este un atribut al puterii si puterea înseamna cunoastere, victoria este de partea celui care stie mai multe. “Este un conflict din care sigur va câstiga doar stiinta manipularii, ca arma a cunoasterii si autocunoasterii. Razboaiele vin si trec, victoriile se transforma în esecuri si invers, judecatorii istoriei sunt trecatori si deci partinitori. Numai manipularea ramâne vesnica, ca arma a amagirii si a trezirii, ca arma care nu ucide, ci doar otraveste, si ceea ce este mai important, nu mori, ci, dimpotriva, renasti, dupa ce otrava a fost eliminata. Unii nu vor s-o elimine…” Psiholog principal Gabi-Adriana STOICA – Pregatirea psihologica pentru lupta . Manipulare si razboi psihologic http://www.e-scoala.ro/psihologie/manipulare_razboi_psihologic.html)

Consecinta este dramatica. Intr-o lume in care totul e manipulare si nimic nu este autentic sau sincer, logica este suspendata ( Orwell o numea Ministerul Adevarului ). Se poate demonstra orice , totul este posibil, adevarul si falsul au acelasi drept de existenta deoarece prezumtia de independenta, neutralitate si obiectivitate este exclusa si acesta situatie pledeaza pentru cele mai sumbre presimtiri

 : “…se dorea reinstaurarea dictaturii informationale, e drept, la alt nivel …cea mai dura si perversa dictatura a serviciilor secrete”.
(Volodia Macovei - Cand Securitatea depaseste adolescenta )
(http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=113).

La limita, ne aflam intr-o hiper-realitate controlata informational in care o singura instanta ( care bineinteles nu este supusa controlului public !) decide ce exista si ce nu exista . Exemplul standard este furnizat de procesele penale unde se vede foarte clar diferenta dintre noi si altii :

In toate statele UE exista birouri de experti independenti ( privati). Acestia, pe langa faptul ca prezinta garantii de independenta fata de stat, au marele avantaj, ca atunci cand sunt desemnati de instante sa expertizeze o proba, ei pot sa-i controleze pe angajatii statului. Inclusiv pe cei ai parchetului, politiei si serviciilor secrete, daca si-au facut corect treaba.”
“… se incalca principiul juridic al egalitatii armelor in conditiile in care statul te acuza (prin procurori), tot statul expertizeaza o inregistrare care sta la baza acuzarii tale (prin expertul statului), iar daca vrei sa produci o proba in favoarea ta, cu care sa combati acuzarea, constati ca nu ai cu cine din afara statului.
E de la sine inteles ca serviciile secrete nu vor dori niciodata sa fie verificate, de cineva din afara lor, daca respecta intocmai bunele practici necesare realizarii unei interceptari corecte. Pe de alta parte, nici celelalte institutii care sunt autorizate sa faca interceptari (DNA, DGIPI, DGA, MApN si altele) si care folosesc pentru aceste activitati serverele SRI, nu doresc sa fie verificate de experti independenti.http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-11-15&id=245545 )

In fata unui asemenea monopol gigantic, orice cetatean platitor de impozite si taxe , si chiar un reprezentat al celei de-a patra puteri in stat cum este un ziarist ,devine mult prea mic pentru un razboi atat de mare. Si totusi, ce se intampla cand incearca sa-l conteste ?! Doua lucruri.
Mai intai, i se reaminteste pe ce lume traieste :

Reporterul Laszlo Kallai a fost amenintat de catre Vasile Muresan, seful serviciului Flagrant din Directia Generala de Informatii si Protectie Interna a MIRA (DGIPI), in birourile institutiei : “ Vi se pot intampla multe… !”.

Apoi realizeaza si singur acest lucru :

“ La sosirea in redactie, reporterul Laszlo Kallai a anuntat conducerea ca nu se mai implica in aceasta investigatie, nu va scrie nici un rand despre aceasta ancheta, va preda redactiei probele stranse in timpul investigatiei si va parasi presa scrisa (vezi facsimil).L-am intrebat pe colegul meu care este motivul real pentru care se teme. El mi-a raspuns: "Familia nu este negociabila, indiferent de cariera pe care o ai".http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-10-17&id=244166 )

Nu a existat nici o reactie a Clubului Roman de Presa , a Avocatului Poporului , si nici a unei alte instante din societatea civila ( in masura in care aceasta mai exista...)



7. Concluzii

Nu exista concluzii. Exista alegeri. Romanii trebuie sa aleaga odata pentru totdeauna in ce fel de lume vor sa traiasca... :


O “lume” in care au fost aruncati de peste 50 de ani de catre autoritati si care , cum ar fi zis in 1990 domnul Ion Iliescu , le-a fost varata in coaste romanilor cu forta , pe toate ecranele si la orele de maxima audienta :



 Un "cetatean european”, din Craiova zilelor noastre...
"Cum au aparut acesti monstrii ?! Cine si ce a permis acest lucru ? Asa cum citim pe Internet , doua grupari de ucigasi …au fost tolerate si stimulate pentru a putea teroriza sub nasul autoritatilor populatia Romaniei .. Dar dupa defilarea (interlopilor-n.n.) de la Craiova e cazul sa ne mutam cuibul spre alte cetati, arhipelaguri, oceane - cum ar zice Blaga.(Raven)"
http://www.romanialibera.ro/a133453/pecetea-lui-caiac.html )



Si , in sfarsit, o alta lume , a oamenilor , dar ascunsa oamenilor si prezentata numai la ore foarte tarzii , ca nu cumva sa faca nota discordanta cu cosmarul prezentat anterior drept lume de referinta :






















Daria Visanescu, 10 ani, campion mondial si european la sah, maestra FIDE, cea mai tanara persoana cu o astfel de distinctie din partea Federatiei Internationale de Sah , invitatul emisiunii “Profesionistii” la TVR ( 50 minute de interviu in direct ) pe 22 iunie 2007 ora 23.10(http://www.daria.visanescu.go.ro/)


Aceasta lume ascunsa este adevarata lume morala si normala creata de oameni ( nu de sistem si autoritati… ) care arata ce sunt si in special cum pot fi romanii , dar ……ssst ! Liniste, va rugam !
E inca secret de stat si de serviciu...


Sergiu SIMION



*) Apelativul “Domnule” era folosit si inainte de 1989 in mod obligatoriu, dar numai intr-un perimetru bine delimitat cu sarma ghimpata de restul societatii. Era singurul mod de adresare permis unui detinut (politic, de drept comun, etc.) fata de gardianul inchisorii respective.



Publicat in :


Altermedia, Romania

Agero-Stuttgart ( Germania )

Asymetria, Paris

Articol trimis la Agero-Sttutgart ( Germania ) Altermedia ( Romania ) , Asymetria ( Paris ), Alternativa ( Canada ) , New York Magazin ( New York ), GID RomaniaTimpul ( Iasi ).





Ultima ora

Un medic onest rupe tacerea din spatiul public in speranta ca va schimba sistemul si mentalitatea : “S-ar putea sa mori” ( http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-02-14&id=249282 )

Psihologii se ocupa tot in spatiul public de lucrurile considerate vitale dar din alte puncte de vedere (http://www.gandul.info/actualitatea/aurora-liiceanu-a-lansat-un-prezervativ-si-a-prezentat-secretele-orgasmului.html?3927;3896747)

Magistratii , ca reprezentanti ai justitiei "impartiale" si "oarbe" merg chiar mai departe. Ei au decis in numele cetatenilor pe care ii reprezinta si conform constiintei profesionale , ca trecutul lor profesional si social este ...secret de stat si de serviciu !(http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/840087/Magistratii-si-au-ascuns-trecutul/)


Publicat in "Jurnalul unui psiholog" 10.02.2009 

Societatea romanească intre psihanaliza de stat si canibalismul social


Societatea romanească intre psihanaliza de stat si canibalismul social

- Prolegomene la o teorie a oligofreniei de partid şi de stat -


                                                                                             


1. Preludiul - 2. Vortex-ul - 3. Banda lui Moebius , cubul lui Rubik si butelia lui Klein - 4. Menajeria de sticla. Teoria lui Paul din Ohio - 5. Dincolo de Acefalia. Inapoi in viitor.



“Am stat de multe ori si m-am gandit de ce sunt functionarii publici - intr-o majoritate covarsitoare - atat de aroganti si atit de nepoliticosi? atit de neprofesionisti? si de ce sunt atit de multi in acesta stare?”
                                                                                             kaira
( Societate & Functionarii publici - nevropatii Romaniei ; Forumuri de interes general ; Societate & Functionarii publici - nevropatii Romaniei)



1. Preludiul

…1951. Pitesti. Elevele Liceului de fete din Slatina ( 12-14 ani) sunt imbracate in costume populare si duse “in mod organizat” sa cante şi sa danseze pentru …recrutii care plecau in armata. “Ne indemnau la desfrâu. Ne luau profesoarele seara si ne duceau cu autobuzele la sala unde aveau loc spectacolele. Noua ne placea pentru ca scapam de scoala , ne plimbam si urcam pe scenă. Dar cand a aflat odata mama mea de unde veneam mi-a tras o bataie de n-am uitat-o nici acum”(N.R., medic, 76 de ani)
…1984. Seimeni, Constanta . Directoarea Scolii Generale de 10 clase , proaspat instruita la judet , instruieste dirigintii claselor terminale sa comunice elevelor ca ” nu trebuie sa se sperie daca raman cumva gravide pentru ca este un lucru bun, cresterea natalitatii este o datorie fata de tara si statul ocroteste tinerele mame”. (S.D,profesor,52 ani )
….1990. Bucuresti. In seara zilei de 13 iunie, la ora 18.00, TVRL transmite in direct din Piata Universitatii. O figura patibulara, cu ochii injectati de ura, este prezentata in gros-plan avand drept fundal Facultatea de Arhitectura. Pentru prima data pe postul public se aude , oficial si din ratiuni de stat probabil, o injuratura ca la usa cortului.
….2007. Bucuresti. Membrii Academiei Romane decid ca anul urmator sa apara Noul Dictionar al Limbii Române ( DLR ) . Prin aceasta lucrare stiintifica, dupa principiul “tara arde si baba se piaptana” , distinsii membrii ai Academiei decid ca prioritatea culturii nationale este aceea de a oficializa obscenitatile http://stiri.kappa.ro/actualitate/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene/stire_116440.html . In acest sens suntem avertizati deontologic ca “ Nu trebuie sa privim lucrarea ca un dictionar pornografic. Acest apelativ este - din punct de vedere lingvistic - o aberatie deoarece lingvistul considera toate cuvintele egale (n.n.-suna cunoscut, nu ? ) “ne informeaza cu mandrie patriotica si patrunsa de importanta misiei sale sociale drCristina Florescucercetator stiintific principal gradul I la Institutul de Filologie Romana “Alexandru Philippide” de la filiala ieseana a Academiei Romane. Intr-o hermeneutica sociala ad-hoc recunostem celebra teza a “neutralitatii” (politice,sociale, morale,etc) .
        Intrebarea fara raspuns si care paralizeaza logica nu este de ce cand toti romanii stiu sa vorbeasca obscen numai cei necivilizati o fac , ci de ce distinsii academicieni se incapataneaza in mod suspect sa-i faca pe cei civilizati sa vorbeasca obscen anuland astfel orice diferenta intre limba literara si argou.




2.Vortex-ul

 Ceea ce numita Academie legifereaza acum nu este decat urmarea unui indelungat efort intelectual depus de “cealalta parte a presei” respectiv mass-mediei pentru care grosolania si obscenitatea trebuie sa fie democratice adica generalizate la nivel de societate . Semnalul acestei cruciade morale a fost dat involuntar de catre presedintele Iliescu , cel care in atmosfera politica si sociala a anilor `90 “simtea” ceva nedemocratic in coaste. Dupa primele incercari timide din acei ani de a introduce pe usa din dos obscenitatea in spatiul public ( o sumara analiza de continut a presei de atunci ar fi suficienta pentru a afla cu surprinderea de rigoare cine sunt cei care au pornit avalansa ), procesul “natural” de implementare a obscenitatii si pornografiei a fost accelerat la viteze ametitoare.
De la conceptul masturbarii enuntat in varianta lingvistica a scolilor profesionale de catre Mircea Dinescu ( mai demult , la TV ) si CT Popescu ( recent, in ziar ) la uluitoarele derapaje verbale ale presedintelui Basescu din anii 2000 si pana la celebrul limbaj patriotic non-standard al directorului Institutului Cultural Roman care sugereaza mai degraba o imaginatie, frustrari si complexe de cazarma decat sensibilitati culturale:

  “Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Când ne-au lăsat românii, ne-au luat la urină slavii, apoi ne-au urinat la gard turcii: era să ne inecăm apoi ne-au luat la urină rusii. Acum insă, inovatie, urinează si unii români peste români valea plângerii a fost transformată de români pentru români in valea urinei corosive.” ( http://www.litterae.net/Patibularul.htm )

exista un continuum. In acest continuum amoral devine posibil orice .
Daca a existat un iluzoriu kilometru 0 al democratiei romanesti , pe cale de consecinta trebuia sa existe si un kilometru 0 al obscenitatii romanesti . Cu cativa ani in urma , un critic la moda era extaziat si el de faptul ca spectatorii bucuresteni ai unei piese de teatru a Evei Ensler ( „Metamorfozele vaginului” ) au acceptat indemnul de pe scena de a rosti in cor si in clar numele aceluiasi organ ,dar in limbajul care provoaca extazul unei trupe de soldati in termen. Pentru cei care nu sunt critici este evident ca orice persoana cunoaste acest limbaj dar daca se respecta pe sine si ii respecta si pe ceilalti , nu face uz de el . Criticul nostru avea o opinie diferita respectiv considera ca aceasta rostire este un act de mare curaj ( civic probabil ) dar si o forma de terapie prin… arta . In sfarsit, onoarea de a sparge gheata si de a lua hora inainte revine unui cotidian de mare tiraj care a facut pasul decisiv de a tintui pe hartia tiparita o astfel de sintagma buclucasa cautata de preadolescenti prin dictionare mai mult de o jumatate de secol (“Prima obscenitate intr-un ziar de mare tiraj”).

Revenind la obsesiile unora care spera sa cresca probabil cotele de audienta in mass-media , ramane antologica acea secventa , demna de sensibilitatea sociala din Acefalia, in care o ziarista convisa de importanta misiei ei sociale , intreba elegant si in direct pe ministrul invatamantului din Romania ( pe atunci, o femeie ) ce parere are despre faptul ca in Marea Britanie s-a recomandat elevelor sexul oral ca sa nu ramana gravide … Si va ramane in memoria sensibilitatii natiei , ca exemplu de pedagogie sociala ad-hoc si la o ora de varf , o alta secventa in care o moderatoare la fel de convinsa intreba tot in direct pe o mama si fiica ei daca prima este de acord cu ceea ce a doua tocmai se laudase ca practica.
Pentru toate aceste performante, societatea civila ( in masura in care mai exista ) trebuie sa le multumeasca din plin acestor distinsi politicieni, academicieni, oameni de cultura , scriitori , moderatori si ziaristi romani care au creat in mod involuntar (?) acest trend la moda despre care se insinueaza ca ar intruni un consens al tuturor “paturilor sociale “ cum se zicea odata . Si trebuie sa recunoastem, nu sunt departe de reusita. Revolutia care a inceput cu libertatea pentru unii , dar se va termina probabil cu obscenitatea pentru toti , este in plina desfasurare . Cu concursul lor s-ar putea face, in sfarsit, un adevarat salt de la ancestrala normalitate romaneasca ( dupa unii, depasita ) la un adevarat “Deep-Troat” romanesc …
Primul a fost deja facut deoarece politistii, jandarmii, militarii in termen, mascatii, ucenicii de la scolile profesionale, huliganii,gastile de cartier, proxenetii, puscariasii,etc. respectiv limbajul si “cultura” de tip cazarma, scoala profesionala, cartier si inchisoare au capatat drept de existenta culturala si , de ce nu , pot contribui si ele substantial la educarea tinerei generatii... De pe acum se pot evalua nu numai impactul viziunii lor asupra lumii ci si consecintele viitoare ale unui asemenea salt si la cei care educa - (Dans erotic universitar) si la cei care sunt educati - interzis minorilor ! - (Porno-scoala).

Intr-o lume intoarsa pe dos si a carei scala de valori a fost complet inversata, rezultatul nu s-a lasat asteptat prea mult timp. Cu ceva timp in urma , intr-o emisiune data pe postul national telespectatorii au putut urmari cum o adolescenta era interogata in direct despre violul la care a fost supusa de un grup de tineri ( printre care si un politist ). Agresorii erau prezentati numai prin initiale si umbre ( drepturile cetateanului…) in timp ce fata era prezenta in nume propriu ( drepturile victimei…) . Si tot acest interogatoriu palpitant avea loc in prezenta mamei si tatalui ale caror reactii la interogatoriul fetei erau prezentate si ele “live” . Mai mult decat atat, printr-o coincidenta bizara, posturi TV si ziare care teoretic ar trebui sa se situeze pe pozitii axiologice divergente , isi disputa constant un numar constant de personaje , de regula aceleasi, aceleasi formate de emisiuni si rubrici , aceleasi teme si gusturi , care intamplator sau nu , stau cam sub aceeasi umbrela.
Spre deosebire de consensul tacit al acestora , publicul receptor traieste acut sentimentul debusolarii intr-o lume fragmentata in care nu se mai poate regasi el traind , aidoma zeilor greci, in spatiul dintre lumi . Ultimul roman ancestral poate stinge lumina si poate chema dupa el potopul. Daca ii mai pasa cumva ca si-a uitat copiii, nepotii, neamul, traditia , sufletul si constiinta inauntru !



3. Banda lui Moebius , cubul lui Rubik si butelia lui Klein.

 Lumea romaneasca este o lume sublunara dar nu in sensul poetic definit de Aristotel ci in sensul ei malefic de lume degradata. O lume ca a noastra , a carei scala de valori este complet inversata , este o lume intoarsa pe dos in care toate reperele si toate mecanismele ei naturale de selectie au fost dislocate , denaturate si reconfigurate intr-un mecanism infernal a carui adevarata natura este developata abia acum. Din punct de vedere rational unii dintre noi au inteles ceva din acest mecanism atunci cand au observat mai devreme sau mai tarziu , dupa caz, reconfigurarea completa a sistemului in care s-au schimbat pentru a n-a oara, piesa, rolurile, chipurile, mastile dar nu si ceea ce era esential – raporturile. Acum este foarte clar ca toate cataclismele petrecute in spatiul nostru social ( oare cate vor mai suporta nefericitii de romani ?! ) nu se regasesc si in spatiul politic unde am asistat numai la o transformare topologica prin care interiorul unei structuri a luat locul exteriorului si invers spre deosebire de materialul structurii ramas identic cu sine .

Aceasta tehnica sociala de supravietuire a propulsat constant , pe cai mari si in fruntea bucatelor , aceleasi figuri “patriotice” pe care Henry Kissinger le cunostea inca din anii `60 dar pe care le-a revazut cu surprindere prin anii 2000. Tot acolo! Cu alte cuvinte , dimensiunea morala este cruciala pentru a intelege stadiul de evolutie sau de involutie al societatii romanesti. Surpriza. La acest test , intreaga megamasina sociala (sistemul , statul , si institutiile lui ) se prabuseste dramatic si din toate incheieturile. Pentru ca oricat s-ar fura si orice s-ar face in spatiul real , nimeni si nimic pe lumea aceasta nu poate distruge ideea de morala publica si de spatiu moral al unei tari…
Din perspectiva cetateanului anonim , lucrurile sunt evidente. El a acceptat prin traditie si in mod tacit , un contract social bazat pe prevalenta sau chiar pe dominatia structurilor impersonale ( sistemul, statul si institutiile lui ). A fost determinat si conditionat sa-si indoaie coloana vertebrala, sa-si tina gura, sa acccepte fara sa cracneasca prejudiciile si pierderile cauzate de sistem , de ineficienta si de reprezentantii lui ( “cu sistemul / statul nu te poti lupta”) . El a respectat regulile jocului dar a platit cu varf si indesat acest lucru. Nimeni nu a avut interesul si nu a estimat vreodata cam la ce valoare se ridica prejudiciile cauzate de catre stat, institutiile si reprezentantii lui propriilor cetateni dar se stie sigur ca unul din 2600 de romani s-a adresat deja la CEDO pentru prejudicierea unui drept ( cel de proprietate, dar mai sunt si alte drepturi…). La noi, mecanismele dependentei sociale fiind inca extrem de puternice, interesele si drepturile cetateanului sunt vocabule aproape inexistente in ansambul megamasinii sociale si in mod special in mentalitatea “functionarului manipulant” ( Theodor Adorno ).

La inceputul anilor `90 , o cercetare occidentala constata ca problema guvernului de atunci nu era legata de competenta inaltilor functionari de stat ci de incapacitatea lor funciara de a avea incredere in propria gandire, un simptom bizar intr-o tara democrata dar logic intr-o tara in care timp de peste o jumatate de secol o zi de munca incepea de regula cu un energic : “Sa traiti !”. Prin anii 2000, ne invartim cam tot pe acolo. Nu cu mult timp in urma, un alt cercetator occidental avea surpriza sa constate ca functionarul public roman accepta fara sa clipeasca executarea unor ordine absurde, sicanele unui sef despotic , accepta sa lucreze peste program fara sa fie platit pentru acest lucru , dar refuza in mod visceral sa accepte ideea ca el este de fapt in slujba cetateanului pe care il dispretuieste profund atunci cand nu tipa la el sau chiar il insulta de-a dreptul si fara nici o consecinta. Aceasta atitudine a functionarului public o regasim la cel mai inalt nivel atunci cand Ministrul Muncii si Protectiei Sociale de exemplu , sunat in direct la TV de catre un petitionar ii promite acestuia ajutorul fara nici o tresarire si in modul cel mai firesc din lume:

“ Dati-mi telefonul dvs si se va rezolva
(n.n.- in acest caz, in celelalte…).

Daca domnul ministru se simte magulit ca e bagat in seama si cautat de petitionari , telespecatorii pot avea o opinie complet diferita . Ei au tras o concluzie foarte clara cu privire la calitatea activitatii ministerului , ministrului dar si cu privire la sansele lor de a-si rezolva problemele …O singura privire aruncata asupra balamucului periodic de la Inspectoratul Teriorial al Muncii din Bucuresti ar fi suficenta ca sa pledam cu totii pentru demiterea in bloc a intregului minister care , ca si altele ministere si institutii de stat, in asemenea cazuri nu face nimic altceva decat sa trateze contribuabilii ca pe vitele dintr-un staul . La limita, o simpla discutie cu un jurist poate convinge pe oricine ca sansele unui cetatean de a-si recupera prejudiciile cauzate de incalcarea drepturilor sale sunt infinitezimale .
In mod similar ,o institutie respectabila ca Avocatul Poporului, prin cel care cel care o conduce , pierde pe drum interesul cetateanului deoarece principala preocupare a fostului procuror , foarte sensibil la raceala de altfel , este de fapt aceea de a nu deranja autoritatile :


 "Trebuie sa stiti urmatorul lucru: atunci cind te duci sa stai de vorba cu cineva, primar s.a.m.d., sta de vorba cu tine daca ii spui "Dle, sint Avocatul Poporului!", nu prea stie ce inseamna Avocatul Poporului, dar sta de vorba. Dar daca te vede ca te duci asa, clontos, hai sa spun ca un procuror, sa nu supar politistii, ca si eu am fost procuror, nu prea sta de vorba cu tine! Te priveste cu raceala" (" Avocatul Poporului ") 


Nu este de mirare atunci ca , sub bratul legii, in regulamentul de functionare al acestei institutii a fost plantata o clauza a exonerarii de raspundere ( o regasim sub diverse forme , grade si accente in aproape toate institutiile de stat ) conform careia nu se accepta nici o cerere de reparare a prejudiciului daca a trecut mai mult de un an de la producerea lui . Este de domeniul evidentei , dar pentru cine vrea sa vada, ca marile dureri ale oamenilor s-au produs in ani si decenii daca avem in vedere traditionala viteza de melc cu care institutiile noastre kafkiene si orwelliene raspund la o simpla cerere . Daca vor sa raspunda, pentru ca nimeni nu pateste nimic daca nu vor sa-i dea curs, daca nu vor sa gaseasca un dosar, sau daca vor sa mai nenoroceasca un destin prin grajdurile lui Augias care au fost dintotdeauna arhivele institutiilor de stat…

Este evident ca Avocatul Poporului nu stie aceste lucruri ( ceea ce este grav ) sau nu vrea sa le stie ( ceea ce este extrem de grav ) , dar cui ii pasa ?! Cu toate procesele castigate de romani la CEDO, interesul statului este inca prevalent in contractul social deoarece sistemul lucreaza in mod cert doar pentru el : “ loialitatea omului in serviciul public este pentru stat si pentru superiori, uitand sa se sugereze orice obligatie ar putea avea si pentru cetateni” http://www.romanialibera.ro/a122700/fata-de-pe-trecerea-de-pietoni.html . Si nu numai ! Stop cadru. Ne aflam nu in campul sociologiei , psihologiei sau psihiatriei ci in plina literatura SF (“gradina potecilor ce se bifurca” ar fi spus Jorge Luis Borgese).

Sistemul , statul de drept, institutiile lui sunt numai o fatada ca sa nu spunem o iluzie . In realitate , toate aceste structuri impersonale sunt parazitate de alte structuri care ,oficial, nu exista. Dar tot oficial ele trebuie sa investigheze “sub acoperire” si in toate domeniile ceea ce in mod neoficial se vede si la lumina zilei si cu ochiul liber la fel de limpede ca palinca si caltabosii domnului Remes…Este obligatia morala a societatii civile sa se intrebe – si o alta intrebare este de ce nu a facut-o pana acum – ce cauta ofiterii acoperiti ( ca sa nu mai vorbim de ofiterii de Securitate si de informatori ) printre ziaristi, sociologi si psihologi . Pe de alta parte, faptul ca 25 % din magistrati provin din Securitate si au fost instruiti dupa metode criminale sa decimeze orice normalitate umana si sociala ramanand si acum in sistem, nu mai poate fi imputat societatii civile http://www.romanialibera.ro/a119826/magistratii-securisti-formati-la-scoala-de-la-bran.html

Intrebarea nelinistitoare este in ce masura situatia situatia din mass-media, sociologie si psihologie este similara cu cea din justitie. Raspunsul nu va veni niciodata de la sistem .Concluzia este una singura. Traim intr-o realitate sociala fascinanta in care sub “ceva” se poate ascunde “altceva” si consecintele sunt imprevizibile.
Sa ne delectam o secunda cu un recent dialog SF din Romania profunda intre un reporter ( Realitatea TV ) si o entitate numita Gheorghe Popescu ( sef la ANL) , dialog care nu mai are nevoie de nici un comentariu. Subiectul interviului este deja clasic la noi – atribuirea unor locuinte subventionate de catre stat … demnitarilor romani ( generali MI, parlamentari, politisti, sefi ANAF,etc) si pe liste secrete ( confidentiale ) :

Reporter – Este moral ca aceste locuinte pentru defavorizati sa fie atribuite unor demnitari cu 2-3-5 locuinte ? Si pe liste secrete ?
Gheorghe Popescu – Nu discutam aici aspectul moral. Aspectul moral il discutam intr-un alt context. Acum discutam aspectul legal ! Si nu sunt secrete. Sunt …confidentiale . Dar nu pot fi vazute !

( N.B. Nu incercati zadarnic sa aflati ce pregatirea are un asemenea functionar, care este CV-ul lui si cum a ajuns acolo unde este. Cu exceptia, eventual, a explicatiei standard ca a fost “numit’ ( pe criterii politice de cele mai multe ori ) chiar si un ziarist cu experienta poate sa nu primeasca decat un “nu este treaba dvs” daca nu cumva afla de-a dreptul ca cel in cauza, desi este functionar public, are CV-ul secretizat! ).

Sa traducem bizareria de mai sus. Intr-o prima aproximare sistemul se comporta la fel de straniu ca Banda lui Moebius care poate transforma doua suprafete intr-una singura. El reuseste performanta uluitoare de a aspira  pe o parte , ca o palnie uriasa, si binele dar si raul ( acesta cu toate infractiunile, infractorii , incalcarile legilor si ale moralei ) pe care profitorii sau chiar reprezentantii sistemului il genereaza. Si tot ceea ce aspira dintr-o parte transforma , dar intr-un singur sens , respectiv tot ceea ce initial si din punctul de vedere al cetatenilor si al moralei publice era rau, ilicit, ilegal si imoral , devine din punctul de vedere al sistemului ( si al celor care au incalcat regulile jocului ) bun, licit, legal si poate chiar moral.

In acest mod abia acum devine vizibila o parte din mecanismul infernal aflat la baza sistemului care a strivit si striveste inca vieti , destine si constiinte dar “salveaza” altele, pe de alta parte. Asa se explica faptul ca in zona noastra crepusculara, daca faci parte din sistem ca procuror , poti sa eliberezi un terorist si scapi cu …10% din salariu pe trei luni , iar ca “simplu” cetatean poti omori 1-2-3-4-5 oameni si sa scapi basma curata cu 1-2-… ani cu suspendare. In buna traditie a absurdului si irationalului social de la noi , sistemul nu numai ca isi reconditioneaza si isi recicleaza constant piesele de baza , dar intr-un mod uluitor si de neinteles pentru o constiinta morala si normala, isi reconfigureaza structura constant dupa principiul cubului lui Rubik intr-o maniera care serveste numai propriilor scopuri. Dincolo de declaratiile de complezenta, aceste scopuri sunt de cele mai multe ori complet diferite de interesele , aspiratiile si dorintele cetatenilor care, ironie, finanteaza sistemul .

Cateva exemple dintr-o infinitate sunt edificatoare. Sa ne imaginam cum ar fi sanctionat in cadrul sistemului o constiinta morala si normala, un tortionar dovedit ( e vorba de un membru al echipei care l-a executat pe Lucretiu Patrascanu ) . Inainte de a raspunde la o asemenea intrebare avem un raspuns absolut uluitor din partea megamasinii sociale inca in uz. Rasplata sistemului pentru un asemenea comportament arata valoarea acordata in cadrul lui mediului universitar si cartii si : cel in cauza a fost facut …director adjunct la Biblioteca Universitara din Cluj !( Justitia pe dos).
Intr-o etapa ulterioara, un Ristea Priboi devine direct consilierul unui prim-ministru atunci cand nu rade pur si simplu in nas, justitiei…Si acum ,reversul medaliei in sistemul a carui logica interna construita dupa un model topologic superior – butelia lui Klein – este inca inaccesibila muritorilor de rand. Pentru a mentine echilibrul social, ceea ce este reciclat din tortionari trebuie contrabalansat in totalul sistemului social. Mecanismul compensarii sociale este de un cinism absolut .

Datorita unei legislatii penale inspirata initial din sistemul sovietic dar mentinut in mod inexplicabil pana in anul 2000, peste 50% din sentintele date in instante sunt de natura penala ( in cazul infractorilor minori procentul urca pana la 60% ) . Rata de incarcerare de aproape 200 detinuti la 100.000 de locuitori reflecta nu atat o rata ridicata a criminalitatii cat o legislatie penala excesiv de punitiva in raport ci infractiunile minore ( la Arad , un teribil infractor a primit 3,5 ani pentru furtul a 4 paini…). Romania cu 22 milioane de locuitori are tot atatia detinuti cat Anglia sau Franta care au insa o populatie de 50 milioane de locuitor . Cu alte cuvinte, sistemul transforma in mod automat o parte din actiunile, comportamentele , reactiile cetatenilor ,etc. direct in infractiuni penale iar pe acestia in infractori . Exemplu deja celebru : neachitarea unei facturi banale la curent electric de catre o pensionara de 80 de ani – daca nu cumva o gratiaza chiar presedintele tarii cum chiar s-a intamplat (!) – trebuie musai sanctionata cu inchisoarea…

Astfel, cu toate eforturile depuse “ pentru apararea secretului de stat si interesului national “ , logica interna a sistemului , mecanismul infernal care a generat-o si tot ceea ce a fost ascuns cu multa grija timp de peste 50 de ani, se ridica la suprafata ca untdelemnul, incet, dar inexorabil. Cu exceptia miliardelor de euro aduse in tara de romanii care lucreaza in afara ei, nici un domeniu nu merge bine – ceea ce este impotriva logicii – si tocmai pentru ca nimic ca nu merge bine ,abia de acum incolo lucrurile incep sa capete cu adevarat o logica !
Intre scopurile declarate ale sistemului si scopurile urmarite de sistem a existat dintotdeauna o prapastie in care isi rup gatul cu abnegatie , zilnic, si in proportie de masa exact cetatenii onesti care, in naivitatea lor, incearca sa-l mentina pe linia de plutire. Suntem pe primul loc in lume la deficitul de forta de munca si numarul pensionarilor depaseste numarul celor angajati in munca … . Ineficienta sistemului si caracterul lui antropofag sunt splendid ilustrate printr-o diagrama color a celor 420 de impozite si taxe - cele mai numeroase din Europa - pe care trebuie sa le plateasca contribuabilul roman fara sa mai luam in calcul si taxele platite la impozitele locale ( Campioni la taxe ) …
    
Ca atare, in societatea romaneasca contemporana, existenta unui Centru de Cercetare a Imaginarului la Cluj devine in mod surprinzator ,superflua, pentru simplul fapt ca la noi un eventual Centru de Cercetare a Realitatii Romanesti ar fi mult mai interesant si mai fascinant decat primul. In acest din urma caz , realitatea a depasit cu mult imaginatia, devenind un excelent laborator social de testare “live” a reactiilor cetateanului devenit cobai la stimuli si situatii non-standard ( nedeterminare, nestructurare, ambiguitate, absurd, irational ) care pot aduce in stare de colaps structuri psihice mai labile.
In actuala situatie, dupa cum intuim dar nu vrem sa recunoastem , romanul mediu rezolva zilnic un sistem de n ecuatii cu m necunoscute . Dumnezeu stie cum. Experimentul este captivant poate pentru cei de pe margine, dar cei prinsi in menghina si in vartej ar fi trebuit sa primeasca , in masa, medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca la cate au trait deja pana acum. De ani de zile nu exista nici o explicatie rationala pentru supravietuirea indarjita a cetateanului onest intr-un mediu ostil normalitatii sociale, dar exista o consecinta evidenta.

Aderenta sociala, legaturile “de sange “ intre om si societate se macereaza in mod constant. Si nu din vina cetatenilor. La o extrema , cei tineri pleaca pe capete unde vad cu ochii si fara nici o remuscare. Ei s-au eliberat si de frica , si de dependentele sociale, si de demagogia oficiala. La cealalta extrema, cei mai in varsta raman sa priveasca in Pamant sau spre ceruri. Dar cerul tace, iar pe Pamant jocurile sunt deja facute. Desi toti sunt egali ( in Romania “noastra” ) unii sunt mai egali decat altii ( in Romania “lor”) pentru ca la fel ca si justitia romana, orice logica sociala de la noi functioneaza cu doua viteze.
Sentimentul acut al cetateanului ordinar ( supus legilor-n.n.) ca se afla prea frecvent in situatii de imposibilitate are o baza reala , dar aceasta constatare nu-l ajuta cu nimic. Nu traim in rai , si in consens cu logica sociala inca in uz , nu exista nici o garantie a faptului ca recompensa obtinuta de cineva in cadrul sistemului ar putea fi direct proportionala cu inteligenta, competenta sau caracterul lui ( invers , da !). Ca atare, probabilitatea ca a doua zi sa se trezeasca onest in aceeasi tara bogata, dar tot sarac , se apropie in mod inexorabil de 100%.




4. Menajeria de sticla. Teoria lui Paul din Ohio

“ Noi statistici efectuate de centrele de sanatate mintala din toata lumea au aratat ca romanii se afla pe locul 2 ca incidenta a tulburarilor psihice, clasandu-se imediat dupa Suedia…
Conform rezultatelor statisticilor, 88% dintre romani sufera de cel putin o tulburare psihica. Printre acestea cele mai intalnite sunt: injurarea vecinilor, ideile fixe, nervii care provoaca pete pe fata, stresul la locul de munca, nesimtirea, comunicarea numai prin tipete, ura fata de semeni, invidia, traumele suferite in copilarie, obsesiile sexuale, care transforma adolescentii in mici vedete porno, si, in general, tristetea de a fi….
“Vin pentru prima oara in Romania, pentru mine e ceva exotic sa vad atatia oameni deviati mental, ma simt ca intr-un roman SF, cred ca turismul in Romania va creste tocmai pentru acest lucru, vor veni mii de curiosi sa vada cum arata o tara care si-ar merita pe drept cuvant titlul de Regina Tristetii in Lume” – a marturisit un turist francez care facea fotografii in fata magazinului Unirea din centrul Capitalei.“ http://www.times.ro/sci-tech/romania-pe-locul-2-in-lume-ca-numar-de-bolnavi-mintal”

( Acesta sunt paragrafele pe care le-am citat  la data publicarii articolului , dintr-un material - ideal pentru „Menajeria de sticla” ! - de cei carora ulterior le-a fost rusine ca l-au scris si , in consecinta, l-au mai modificat odata, modificand si textul, link-ul ,etc.,etc... Dreptul lor , dar si al cititorului de a-si forma propria opinie despre aceasta situatie ).

“In apropierea unei scoli bucurestene, o eleva de 12 ani a fost batuta in plina strada cu picioarele, tunsa si arsa cu tigara pe fata de alte trei eleve mai mari ca ea ( care se pregateau sa devina cadre didactice-n.n.) .Nimeni nu a intervenit si nimeni nu a vazut nimic desi strada este una foarte circulata . Ulterior, Politia se intreba cum este posibil ca nimeni sa nu stie ca eleva de 12 ani avea relatii sexuale cu mult inainte de aceasta varsta” .Radio Realitatea FM, Buletinul de stiri- 2603.2008, ora 09.00



Foto : Romania Libera
Intrebarea la care trebuie sa raspundem este unde ne poate duce tot acest vartej dement si ce ne asteapta la capatul tunelului pentru ca toata aceasta “pedagogie sociala” pare sa fie un mijloc folosit in virtutea atingerii unui scop. Este deja de domeniul evidentei ca desi romanii vorbesc aceeasi limba si respira acelasi aer , nu traiesc de fapt in aceeasi tara ( economic, politic, moral ). Ei traiesc de mult pe planete diferite. Cum spuneam , exista o Romanie “a noastra” si o Romanie “ a lor”. Date fiind scindarea si alienarea sociala existente, ce sustin psihologii romani fara sa clipeasca macar ? Prestatia celor vizibili pe ecranele TV conform legii notorietatii enuntata chiar de unii dintre ei, este una in care care sustin cu tarie - intr-o tara eminamente crestina - teza disparitia familiei ca institutie sociala “demodata” - ( Aurora Liiceanu, Georgeta Ghinea ) sau chiar revenirea la unele ritualuri barbelognostice. In ziarul “Libertatea” din vara trecuta , ferm convinsa de importanta misiei sociale incredintate , Mirela Zivari invita psihologic femeile “sa-si invinga repulsia fata de sperma “….

De gustibus non disputandum dar , pe de alta parte , cu toate ca par indiferente la ceea ce ar putea crede simtul comun, distinsele reprezentante ale domeniului psihologic nu fac nimic altceva decat sa se alinieze trendului existent in domeniu . La Salonul National de Psihologie de anul trecut , una din nominalizarile la sectiunea mass-media a fost pentru emisiunea 9595 moderata de dr. Cristian Andrei . Este o alta modalitate de a valida disparitia distinctiei dintre spatiul public, spatiul privat si spatiul intim cu toate ca intimitatea a fost respectata prin traditie si considerata o valoare in aproape toate culturile si religiile lumii. Acum se propune pe scara larga si in mod “ liber consimtit” ceea ce ceea ce alta data era o metoda de tortura : spovedania sau chiar vivisectia psihica in public.

Cu toate acesta, exista in mod evident o discrepanta flagranta intre ceea ce apreciaza specialistii drept util pentru publicul larg , dar fara sa-l consulte , si ceea ce acesta doreste cu adevarat in realitate. Comentariile acide ale publicului in cazul 9595 sunt elocvente 
http://ro.altermedia.info/opinii/doctore-vindeca-te-pe-tine-insuti_2492.html
Un alt exemplu pentru fractura existenta in corpul social intre actiunile , comportamentele si reactiile oamenilor , pe de o parte, si interpretarile psihologice, pe de alta parte, il constituie un atipic fenomen de masa remarcat si de occidentali si comentat la vremea respectiva de un psiholog la Realitatea TV . “Aprinderea bradului de la Unirea” din 15 decembrie 2007 a fost un fenomen care a uluit comentatorii prin numarul inexplicabil de mare de bucuresteni veniti sa vada “minunea”.
Explicatiile date atunci de Mircea Toma , la origine psiholog militar in aviatie si inca de la infiintare directorul Agentiei pentru Monitorizarea Presei (ca reprezentant al societatii "civile”) au ignorat tocmai motivatia si semnificatia comportamentelor pe care le condamna : “...exista nebunia unui om si nebunia a 100.000 de oameni care au venit in fata unui colos din fier si sticla ( s.n.) sa vada un brad ( s.n.) ; dar nu era nici un brad acolo ( s.n.) ". Explicatia data de un nepsiholog , respectiv de unul din moderatorii TV, provine chiar din sistemul care a generat aceste comportamente . Ea merita prezentata pentru ca releva o stare de fapt : “ Oamenii au venit nu pentru ca le-a spus cineva sa vina ci pentru ca simteau nevoia sa se bucure pentru ceva “ ( de unde concluzia implicita ca nimic din oferta sociala existenta nu le starneste bucuria –s.n.).

La nivel general procesul cel mai grav care poate fi constatat este acela de incapsulare a sistemului. De la logica secretului si teoria “conspiratiunii universale” pe care era construit sistemul social anterior , s-a trecut la acum la o ofensiva generalizata impotriva posibilelor amenintari si “ riscuri asimetrice”. Ele sunt clamate in exterior dar sunt cautate cu insistenta in interior intr-o tara in care functioneaza invizibil si impecabil o adevarata institutie a santajului national care oricand il poate copia pe Caragiale cu “pac la Razboiul ” . Inainte de a fi aparati de militari ( ca tot nu ne-a atacat nimeni… ) suntem “aparati” de o armata de 100 sau poate chiar 200.000 (?!) de dosare de “Siguranta Nationala” care depasesc numarul de personal militar din armata si care au rolul de a-i acoperi pe unii si de a-i speria strasnic pe restul . A cui …“Siguranta Nationala” ?! Nu se stie….

Din acest punct de vedere , tara a intrat intr-un proces generalizat de…aparare ( psihosociala am zice noi ). De la Colegiul National de Aparare care instruieste non-stop in materie , parlamentari si senatori ( nu e foarte clar de ce si nici pentru ce daca ne gandim ca avem o armata care de peste 50 ani abia asteapta sa ne apere)  dar si distinse doamne si domnisoare ca Elena Udrea si Floriana Juncan mai nou devenite specialiste si in aparare ( din nou nu este foarte clar de ce si nici pentru ce ), la cele 7 servicii secrete identificate oficial de presa ( din nou cele mai numeroase din Europa ! - ) exista un alt continuum.

Acest continuum capata accente de-a dreptul cinice la Universitatea din Bucuresti unde Facultatea de Asistenta Sociala este parazitata de o disiplina de-a dreptul bizara pentru o facultate care in alte parti se ocupa numai de persoanele aflate in dificultate ( daca gustam acest gen de “umor” mesajul ar fi acela ca suntem in dificultate …toti si ca trebuie sa fim aparati chiar impotriva vointei noastre! ) . Inovatia consta in disciplina si masterul de Securitate Nationala la care studentii si masteranzii invata despre…”Intelligence” ??!! (Universitatea si Securitatea)

Inovatia este numai aparenta deoarece tot acest proces de aparare impotriva pericolelor din exterior prin invadarea scocietatii civile din interior de catre aceste structuri si mentalitatea lor , a inceput de foarte multa vreme si acum mai pot fi detectate doar urmele. In 1954 era emis un ordin al Ministerului de Interne prin care cea mai mare parte din actele oficiale ale statului deveneau secrete de stat fiind ascunse cu grija de ochii dusmanilor , adica ai cetatenilor. Prin anii 2000, spiritul MI moare, dar nu se preda. Il regasim intr-o minge ridicata la fileu acestuia la momentul oportun . Dupa ce isi tine cizma de peste o jumatate de secol pe trecutul acestei tari ( arhivele apartin si in prezent, nu se stie de ce, de Ministerul de Interne si nu de cel al Culturii sau Invatamantului ca in democratiile cu traditie ) , nemuritorul spirit MI priveste acum cutezator si spre viitorul ei administrativ .

Indiferent de motivatiile oficiale invocate - “alinierea la normele europene “(sic!) - nasterea MIRA prin unificarea recenta Ministerului de Interne cu Ministerul Administatiei Publice a consfintit victoria spiritului MI asupra celui si asa debil al administratiei publice si , prin ricoseu, al societatii civile. Se finalizeaza acum , de drept, un proces care a inceput de fapt inca din anii `50. Cadrele MI (inclusiv tortionari ) , rejectate chiar si de acel sistem , erau deversate discret in administratia publica cu efecte usor de banuit .
Prin 1976, la Institutul Politehnic Bucuresti putea fi gasit inca pe post de secretara un fost ofiter care urla la studenti de sarea tencuiala de pe ziduri, la Liceul de Metrologie din acelasi oras putea fi gasit pe post de administrator un fost ofiter de Securitate care , atunci nu se imbata nu batea elevii din camin la intamplare si cu un furtun de cauciuc metalic in interior, cu stirea conducerii care bineinteles nu lua nici o masura ( recunoasteti deja o atitudine ?) , iar prin anii `80 mai puteai gasi la Facultatea de Geografie a Universitatii din Bucuresti o secretara care inca mentinea traditia tipand vartos la studenti din motive numai de ea stiute. Acum totul se face oficial si in stil european in asa fel incat rejectatii de atunci , sau mai exact urmasii ( urmasilor ) lor, au preluat stafeta in mod legal si democratic …

La nivel general , consecinta directa este o crestere exponentiala a gradului de control social si tendinta de a extinde sfera acestui in domenii care , prin traditie, erau tabu. Relativ recent ne confruntam si cu o surprinzatoare criza de altruism social. Din ce in ce mai multe instante au devenit brusc interesate de starea psihica a romanilor. De cativa ani exista o campanie concertata si intensa in mass-media prin care , sub diverse forme, romanii sunt indemnati insistent, aproape rugati , sa mearga la psiholog ( ca asa fac cei din Vest ) sau chiar la psihiatru, dar ca de obicei, cauzele care ar fi condus la aceasta situatie alarmanta sunt trecute sub tacere. Nu cu mult timp in urma , psihiatrul Florin Tudose ( dupa unele zvonuri tot militar de cariera ) pleda pentru o abordare psihiatrica a … firmelor si intreprinderilor. Recent, un ministru de externe a propus ca emigrantii romani din Italia sa fie consiliati ( eventual examinati ) psihologic in centre care sa fie infiinate acolo http://www.infoportal.ro/presa~info-284913.html , iar la o recenta Conferinta de Psihologie de la Cluj au existat propuneri de introducere in examinarile psihologice din industrie a…poligrafului ( detectorului de minciuni-n.n).

Toate aceste masuri concentrice de “securitate psihologica”, dar care ocolesc fondul problemelor, conduc in mod paradoxal la efecte contrare celor scontate cum se intampla de altfel si in alte situatii. La nivelul perceptiei vizuale , oricine poate constata ca orasele s-au umplut literalmente de politisti, politisti comunitari, jandarmi, uniforme negre , bodyguarzi, si sigla “Security” dar sentimentul de siguranta al cetatenilor nu pare sa fi crescut in aceeasi proportie, copiii, femeile , batranii si infirmii , fiind primii care platesc pretul.
Traim intr-o tara cu legi care apara cainii si ciorile ( daca un cetatean isi impusca ciorile din curte se alege poate cu dosar penal ) dar in care toate autoritatile ridica din umeri nedumerite si neputincioase daca un copil de 6 ani sau un batran de 70 mor mancati de caini sau daca o fetita este violata in afara , sau chiar in curtea scolii, sau este gasita aruncata printr-un canal... Recent , un tramvai din Bucuresti a fost batut cu batranii si femeile din el cu tot ( “ cu sistema “ ar fi zis Eminescu ) de suporteri huligani la o comanda foarte potenta : “Dati in toti !”. Politia Capitalei recunoastea sincer prin purtatorul ei de cuvant ca reprezentantii ei sunt cam peste tot in strada dar “nu a fost facuta nici o sesizare” si interiorul tramvaiului “nu se afla in aria ei de competenta “. In aria ei de competenta nu intra nici faptul ca un ofiter de Politie roman, cu sotia lui cu tot, a fost prins la furat prin strainatate…

Dincolo de tot si de toate, avem aici un indicator foarte sensibil care s-a modificat dramatic si care nu poate fi contestat de catre nimeni. Scoala romaneasca reprezenta , prin traditie, unul din cele mai protejate spatii. Reprezenta. In prezent, scoala arata tot ceea ce statul si societatea incearca cu disperare sa ascunda , respectiv falimentul tuturor politicilor economice , sociale si culturale de pana acum. Este un fel de anticamera a infernului.Am ajuns in cativa ani acolo unde altii, la fel de destepti sau de prosti ca noi, au ajuns intr-o suta .
Dupa un studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii , suntem pe locul 2 in lume la violenta scolara .Avem si de ce. Profesorii bat elevii, elevii bat profesorii, elevii se bat intre ei cand nu fac sex in scoala sau bat bodyguarzii care ar trebui sa-I apere , iar societatea le face galerie la toti cand nu pune si ea umarul... In aceste conditii nu mai mira pe nimeni faptul anul trecut ca romanii erau oamenii cei mai nefericiti din Europa http://www.romanialibera.ro/a110176/romanii-printre-cei-mai-nefericiti-europeni.html
fiind vorba de fapt de o depresie sociala (n.n. ). Rectific, ii mira pe unii. In buna traditie trumfalista , peste exact un s-au gasit studii sociologice din interior care in acelasi ziar sa sustina exact contrariul : "Romanii sunt cei mai optimisti din Europa" http://www.romanialibera.ro/a114283/cei-mai-optimisti-dintre-europeni.html)

Este momentul sa punem degetul pe rana , sa definim ce se intampla in interiorul menajeriei si sa explicam cum a fost posibila aparitia ei. Mai intai, are loc accentuarea tedintelor deja existente. O prima tendinta este disparitia respectului pentru fiinta umana , a pudorii, a sensibilitatii si a sentimentelor, adica exact a ceea ce este autentic si omenesc ( sindromul a fost semnalat simbolic in coordonatele traditiilor noastre dupa ’90 prin disparitia “florii rusinii” ) iar rezultatul acestei desensibilizari programate ( constiinta anonima vorbeste chiar de o - ”schizofrenizare programata” a Romaniei ) va conduce la cresterea exponentiala a indiferentei, cruzimii si sadismului social . Si a condus deja. Este sindromul social semnalat de Erich Fromm inca din 1920  si denumit atunci : “ disparitia tandretii”.

O a doua tendinta, ca o consecinta a evolutiei sociale anterioare, este preluarea necritica si din ce in ce mai accentuata a pseudovalorilor si “modelelor sociale” propuse de mass-media . Mitocania generalizata a anilor `80 , a fost urmata de mineriada sociala generalizata a anilor ’90 si acum de obscenitatea generalizata a anilor 2000. Inteligentul comportament social prin imitatie are de unde alege. ..
In sfarsit , tedinta de crestere alarmanta a violentei ( violenta scolara, comportamentul la volan unori de o agresivitate si inconstienta aparent inexplicabile, cresterea numarului de cazuri in care cetatenii ( inclusiv copiii) sunt jefuiti si agresati gratuit in plina zi, reglarile de conturi intre bandele de interlopi cu bate, sabii cutite si rangi ca in comuna primitiva si sub nasul autoritatilor ) semnaleaza regresul catre comportamentul de haita si canibalismul social. Cu toate acestea, nu mor caii cand vor cainii.

Normalitatea sociala romaneasca construita in generatii si care nu a putut fi decimata cu bata, cizma si pistolul, nu poate sa dispara pur si simplu . Comportamentele deviante aparute si provocate se pot estompa si pot disparea ca un vis urat daca si cauzele care le-au provocat dispar, la fel cum insistenta patologica din mass-media de a deserta non-stop in capul romanului un tort complet ornat ( sex , agresivitate, vulgaritate , amoralitate ) poate avea exact efectul contrar. Indiferent daca acest tort a provocat greata ( la cei mai multi ) si obisnuinta (la restul) , efectul este in final acelasi. Prin suprasaturatie se ajunge la o limita dupa care se simte nevoia imperioasa de altceva . Adica de normalitate…
Cu cativa ani in urma izbucnea uriasul scandal al stenogramelor PSD grupate in ceea ce presa a numit atunci “manualul de violat statul de drept”, scandal in urma caruia au iesit la iveala practici sociale care au ingrozit lumea democrata din exterior dar acest scandal nu a avut nici o urmare in interior unde s-a asternut si linistea,  si praful. Dupa intrarea in Europa, putem spune ca am mai facut un pas. Manualul a aparut intr-o noua editie revizuita si adaugita. Daca ar mai fi trait, un Petrer Tutea ar fi descoperit siderat un fel de “Manual de violat psihic poporul roman “. Si ar fi avut dreptate dar , din motive lesne de inteles, asa ceva nu se poate recunoaste niciodata oficial .

Din fericire, ceea ce nu putem extrage nici cu forcepsul din gura unor universitari si specialisti acreditati , gasim gratis pe Internet unde in mod salutar a inceput agregarea unei extraordinare constiinte anonime. Opiniile din spatiul virtual depasesc de multe ori in relevanta pe cele debitate in spatiul social , de multe ori teziste, indigeste si anoste. Paul din Ohio are o teorie care explica aparitia menajeriei si chiar perpetuarea ei :

“ Fenomenul Pitesti nu a fost un moment de virf in incercarea de distrugere a romanilor. El a fost doar un experiment. Acesta a fost extins la scara intregii tari in "epoca de aur"… FRICA pe care o au unii psihologi de a discuta public problemele (acum –n.n.) … de acolo se trage -de la securistii care au devenit "psihologi" si "profesori" si au continuat fenomenul Pitesti si dupa 1989” http://www.ziua.ro/f.php?data=2006-07-25&thread=204162&id=110856.



5. Dincolo de Acefalia. Inapoi in viitor.

Cu putin timp in urma Romania a intrat in marea Casa Europeana dar nu si acesti romani nefericiti care sunt, si se simt , mereu saraci intr-o tara bogata si depresivi intr-una care poate trezi la viata orice strain care aterizeaza din intamplare pe aici dar, prin paradoxul profetului, nu si pe cei care se afla dintotdeauna aici. Dementa sociala pe care altii o percep la noi ( dar din exterior ) semnaleaza faptul ca societatea romanesca se afla in stare de parabioza iar cetatenii ei se apropie vertiginois de ceea ce un ziarist inspirat a numit“sindromul Falling Down”. Si nu din vina cetatenilor. Ei au fost obligati aproape intotdeauna sa se comporte cum bate vantul , dar acesta bate intotdeauna de sus. Si iata cum bate… : “Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.2 din Legea pentru modificarea Legii nr.115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, dispozitii prin care a fost modificat alin.(1) al art.18 din Legea nr.115/1996", se arata intr-un comunicat al CCR. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2817160-ccr-legea-privind-controlul-averii-demnitarilor-este-neconstitutionala.htm.

Daca politicienii incalca principiul ubicuitatii si legile fizicii pentru a fi , in schimburi , 24 de ore din 24 “pe sticla” , cetatenii ordinari , deci supusi legilor , le respecta pe ambele dar tot cautand Europa nu reusesc decat sa se izbeasca de aceasta sticla asa cum se izbeste un fluture de lampa. Nici nu poate fi altfel atunci cand mass-media invoca pana la saturatie pentru tot ceea ce face “gustul publicului” pe care de fapt tot ea il deformeaza in realitate tot prin saturatie , incepand cu unele emisiuni pentru retardati mintati , cu altele in care moderatoarele au de multe ori un stil, alura si limbaj ideale pentru un club de noapte si terminand cu mercenarii (abjecti) din randul celor care au absolvit oficial “facultati de prostit oameni” , cum inspirat le-a denumit odata cineva, atunci cand nu au invatat de-a dreptul prin scoli ca cea de la Bran, cum sa-i impuste.

Trist , dar adevarat. Romania a fost tradata in primul rand de “intelectualii” ei , odata prin ce-au facut unii inainte de `90 dar , poate chiar mai rau , prin tacerea celor care ar fi trebuit sa vorbeasca dupa, si care tac si acum , cand ceea ce era cancer izolat atunci a devenit acum metastaza sociala. Dar chiar dupa o dezertare, viata merge inainte pentru ca ringul social nu ramane niciodata gol . Fara nici un dusman declarat , si acum membra a NATO si UE , Romania a devenit , de facto , campioana mondiala a serviciilor secrete.http://www.rom2.de/modules.php?name=News&file=article&sid=908
Prin forta lucrurilor romanii vor fi tinuti in continuare de catre politicieni, mass-media, ziaristi , analisti politici intr-o alta Quinta del Soro ( Casa Surdului ) care ar fi vrajit sigur un Francesco Goya daca ar fi fost posibil sa-si picteze la nesfarsit cosmarele. Pana cand ? Raspunsul depinde numai de fiecare dintre noi , oriunde s-ar afla . In tara coruptiei fara corupti , ca intotdeauna, numai mortii sunt de vina. Cei care au construit aceasta menajerie de sticla nu se afla, de fapt si de drept , nicaieri. Au ramas numai faptele lor si conturile din banci. In penuria cronica de vinovati de pe aici , nu poate ramane in picioare decat o singura concluzie . Daca o tara ca a noastra ar fi condusa de fantome atunci ea nu ar putea fi locuita decat de zombi. Pe cale de consecinta, o tara locuita de zombi nu poate fi condusa decat de fantome….

Evident, in acelasi timp si sub acelasi raport nu rezulta in mod necesar ca aceasta tara este cea numita Romania . Stim numai ca megamasina sociala de la noi functioneaza de peste 50 de ani daca nu in gol si in contul absurdului , atunci sigur in defavoarea cetateanului care poate muri ca un caine in strada chiar daca e strain ( cazul Tatianei ) sau intre doua sisteme sociale de aceeasi factura impersonala chiar daca e roman ( cazul Crulic ) .
O cercetare obiectiva a modului real in care functioneaza sistemul si a setarilor lui oculte va furniza probabil mari surprize dar nu va duce la nici un rezultat daca nu se va merge pana la capat si nu va fi indepartat cancerul social care omoara nevinovati , scapa basma curata criminali si infractori si , ceea ce este cu adevarat infiorator, distruge speranta. Singura solutie logica ramane resetarea sistemului ( daca socotim ca el este in slujba cetateanului si nu invers ) incepand cu modul in care sunt facute si aplicate legile si terminand cu cei care le fac in numele cetateanului dar pentru ei ( “NOI facem legile !”) si impotriva lui.
Avem deplina libertate sa ne alegem premisele si in raport cu acestea avem dreptul sa ne formulam singuri concluziile.



Sergiu SIMION




Publicat in :


GID Romania, Bucuresti

New York Magazin - nr 571, 21 mai 2008, New York

AGERO -STTUTGART , Germania

Asymetria, Paris

N.B. Articolul a fost reprodus integral de catre domnul Paul Goma in Jurnal 2008 ( pag 184-198 ) :
http://www.romanimea.com/pdf/PaulGoma/LRP_JURNAL_2008.pdf


Articol trimis la : Agero-Sttutgart ( Germania ) Altermedia ( Romania ) , Asymetria ( Paris ), Alternativa ( Canada ) , New York Magazine ( New York ), GID RomaniaTimpul ( Iasi ), Vatra ( Tg.Mures).




Update
Ministrul caruia in 2008 i se parea fireasca situatia unei persoane prejudiciata in drepturi s-a prejudiciat in 2009 singur :
http://www.agenda.ro/news/news/19331/paul-pacuraru-se-masturbeaza-in-fata-webcam-ului.html




Ultima ora

http://www.gardianul.ro/2008/05/19/societate-c12/consumul_de_heroina_proba_de_bacalaureat_2008-s114162.html


http://www.gandul.info/actualitatea/romania-campioana-site-urilor-de-pornografie-infantila.html?3927;2726025

http://www.romanialibera.ro/a129327/injuratura-lui-hipocrate.html

http://www.gandul.info/gastile-de-cartier.html?q=gastile+de+cartier


Publicat in "Jurnalul unui psiholog "la 10.05.2008